joi, 10 decembrie 2009

Pericolele de sub > Bucuresti

> De la un an la altul bucurestenii se
> pling de sanatate, de dureri de cap tot mai dese, de ameteli
> care dureaza tot mai mult, de stari de somnolenta care se
> cronicizeaza. Si toate acestea au fost puse ba pe seama
> radiatiilor ba pe seama stresului ba pe seama poluarii
> pregnante sau a faptului ca, dupa 1990, romanii si-au luat
> chiar si cite 2-3 servicii. Unii chiar au mers mai departe
> si au declarat ca Bucurestiul este permanent tinta unor
> atacuri dint-un razboi nevazut care se duce la nivel
> paranormal si despre care oamenii simpli nici nu stiu nimic
> si nici macar nu ar cuteza sa se gandeasca la astfel de
> lucruri. Fara sa tragem linie, sa trecem in revista cateva
> dintre pericolele zilnice la care este expusa capitala si
> despre care nu s-a vorbit niciodataa decit cel mult in
> anumite cercuri.
>
>
>
>
>
>
> La un pas de o posibila epidemie de
> ciuma
> Desi la ora actuala ciuma este o
> boala eradicata de mult, ceea ce nu se stie este ca ea poate
> sa loveasca necrutator capitala Romaniei. Si asta pentru
> simplul motiv ca, in urma cu sute de ani, bolnavii de ciuma
> erau, pur si simplu ingropati la gramada, intr-o singura
> groapa, iar peste ei se turna var, in ideea ca varul va
> izola virusul respectiv. Ceea ce nu stiau medicii din acele
> vremuri insa, se referea la longevitatea virusului si la
> faptul ca varul actioneaza ca un izolator: adica, pe de o
> parte, izola, intr-adevar, pentru moment, virusul ciumei,
> dar pe de alta parte il conserva, pur si simplu. Ciuma, o
> boala necunoscuta europenilor, avea sa fie adusa din pustele
> Asiei de hunii lui Attila in a doua jumatate a secolului al
> V-lea.
>
> De-a lungul secolelor au fost o
> serie de epidemii de ciuma, dar cea mai cumplita s-a
> declansat in timpul domniei lui Caragea, in anul 1812.
> Bucurestiul a fost aproape pustiit in acele vremuri iar cei
> care nu mureau loviti de cumplitul flagel, paraseau orasul
> catre zone mai ferite, in special zone de munte si de
> padure. Scrierile din acea perioada spun ca tacerea era atit
> de apasatoare peste Bucuresti, incit se puteau auzi
> filfiitul din aripi ale pasarilor si zgomotele produse de
> ciocul acestora, ca un fel de prevestire a nenorocirilor.
> Din pacate, in timp, s-a petrecut un eveniment care nu a
> putut fi prevazut de edilii secolelor respective: marginea
> Bucurestilor a devenit zona centrala, iar actualele
> excavatii pot scoate oricand la suprafata mortii adormiti de
> ciuma.
>
>
>
>
>
> In urma mai bine de 30 de
> ani, cand au inceput sapaturile pentru metrou si pentru Casa
> Poporului, in unele locuri s-au descoperit locuri unde
> fusesera ingropati ciumatii. Doar printr-un noroc epidemia
> nu s-a declansat existind riscul ca la orice noua
> constructie sa fie descoperite gropi comune cu morti de
> ciuma. Mai mult, se pare ca, din diverse motive, o parte din
> cei morti au fost aruncati in subterane, acoperiti cu var ti
> surpat apoi pamantul de deasupra. Specialistii in
> virusologie afirma ca la ora actuala virusul de ciuma nu mai
> este mortal, dar asta doar in cazul in care este depistat la
> timp si izolat. Pentru ca exista voci care spun ca
> vaccinurile impotriva ciumei sunt putine si ineficiente,
> atita vreme cit au fost obtinute din tulpini deja invechite
> ale virusului respectiv.
>
>
>
>
> Ioana Matei, arheolog, considera ca: “numarul
> celor morti de ciuma si ingropati la temelia propriei case
> sau inhumati in graba poate fi foarte mare, iar in zilele
> noastre s-a pornit o adevarata campanie de construire a unor
> blocuri gigant in Bucuresti. Interesele de moment pot face
> ca orice descoperire de aceasta natura sa fie tinuta strict
> secreta, intrucit oprirea, chiar si partiala a lucrarilor de
> constructie, ar cauza pierderi imense pentru antreprenori si
> investitori. Asa ca cei mai multi, daca vor descoperi astfel
> de cadavre infestate cu ciuma, nu numai ca nu vor sti cu ce
> au de-a face, dar exista riscul ca sa le arda in
> crematoriile proprii si in felul acesta sa declanseze, pur
> si simplu, epidemia
> mortala”.
> Lacul urias de
> sub capitala Romaniei
>
>
>
> Cu milioane de ani
> in urma, pe locul unde este astazi Bucurestiul se intindea
> Marea Getica. Treptat, fundul marii s-a ridicat iar marea
> s-a retras, facand loc manoasei Cimpii Romane. Cu toate
> acestea, un fenomen ciudat, dar deloc rar, a dus la
> conservarea unei parti a fostei mari, sub forma unui lac
> subteran. Ne explica domnul Andrei Mocanu, geolog de
> profesie, care la ora actuala scrie despre istoria geologica
> a Bucurestiului: “Practic ce s-a intamplat in acele
> vremuri: din cauza efortului pamantului, scoarta terestra
> s-a ridicat, pur si simplu, formind o concavitate in care
> s-a pastrat apa marii milenare. Imaginati-va urmatorul
> aspect: aveti o saltea de plaja, plina cu aer. Puneti pe ea
> o galeata cu apa, plina, la mijloc, apoi indoiti cele doua
> margini ale saltelei pana cand se impreuneaza. In felul
> acesta
> galeata a ramas la mijloc, dar in acelasi timp este
> complet acoperita de cele doua margini ale saltelei. Exact
> asta s-a intamplat cu Marea getica: apa s-a retras parsial,
> iar marginile scoartei terestre s-au incretit pana cand au
> format zona de deal pe care s-a ridicat, ulterior,
> Bucurestiul”.
>
> In sustinerea
> teoriei sale, domnul Mocanu aduce fenomenele care se petrec
> fie zilnic, in statiile de metrou fie in perioadele cu ploi,
> cand canalele se infunda. “Apa se scurge, e adevarat, dar
> la un moment dat lacul subteran se umfla si da pe dinafara,
> lucru care duce la saturatia pamantului cu apa si la
> aparitia fenomenului de baltire. Fenomenul nu are nici o
> legatura cu asa zisa canalizare defectuoasa - care oricum
> este defectuoasa - ci cu saturatia dcu apa a pamantului.
> Apoi, nu-mi spuneti ca nu ati remarcat, faptul ca in anumite
> statii de metrou, indiferent daca este zi sau seara, se aude
> curgand permanent o apa. Nu e vorba despre nici un riu ci
> pur si simplu de canalele prin care apa de la suprafata se
> scurge in lacul subteran”.
>
> O bomba naturala
> care poate exploda oricand
>
> Mai mult, domnul
> Mocanu considera ca Ceausescu a facut, printre multe altele,
> o gresala capitala in perioada de urbanizare si modernizare
> a Bucurestiului: a construit lacul de la Ciurel, pe
> Dambovita. Initial lacul s-a vrut sa fie transformat in
> primul port pe Dambovita, barci si vaporase de mic tonaj
> urmind sa strabata drumul pana al dunare. “Din nefericire,
> presiunea pe care lacul Ciurel o exercita asupra pinzei
> freatice din adancime s-a dovedit fatala, aducand o serie de
> izvoare mai mici sau mai mari, catre suprafata, impiedicand
> deversarea acestora in lacul de sub Bucuresti”. Si asta nu
> este totul, presiunea exercitata ducand la aparitia unui
> pericol despre care cei mai multi nici macar nu au habar,
> anume pungile cu gaze de sub oras. “Unii spun ca din cauza
> lucrarilor de punere a conductelor cu gaz, in
> Bucuresti, s-a ajuns la situatia in care Capitala sta
> efectiv pe o bomba care poate exploda in orice ceas. Este o
> aberatie si in acelasi timp este purul adevar. De ce este o
> aberatie? Simplu, pentru ca in cazul unei explozii locale,
> alimentarea cu gaze se intrerupe aproape instantaneu. Deci
> ar putea, cel mult, sa aibe loc o explozie undeva la un
> bloc, cel mult. In acelasi timp insa, Bucurestiul sta pe o
> acumulare de gaze. Acestea s-au format, de-a lungul
> milioanelor de ani, prin putrezirea animalelor marine care
> traiau pe vremuri in Marea Getica si care au fost izolate,
> in momentul in care pamantul s-a incretit si a format
> concavitatea in care se gaseste lacul subteran, iar
> presiunea exercitata de Lacul Morii si de apele subterane,
> risca oricand sa impinga aceste gaze spre suprafata. Din
> pacate, nu exista o modalitate de ardere controlata a
> acestor gaze, pentru ca orice flacara care ajunge in adanc
> poate transforma zona intr-una desertica.
>
> Bucurestiul de acum
> 2300 de ani
>
> Cu toate acestea,
> exista o minune care pana acum a facut fata pericolului din
> adancuri: canalele si subteranele Bucurestiului. Si nu
> vorbim despre canalele construite de comunisti, ci despre
> subteranele existente de mii de ani in aceasta zona. Domnul
> Iulian Georgescu, profesor de istorie, are propria sa
> opinie:
>
> “Aduceti-va aminte
> ca fanariotii se plimbau cu trasura pe sub pamant. Chiar
> credeti ca intr-o suta de ani, acei fanarioti puteau sa
> construiasca asemenea coridoare tainice? Pai sa nu uitam cit
> a durat ca sa fie preschimbate subteranele si transformate
> in metrou, asta la sfirsit de secol XX, cu utilaje si
> oameni. Deci cum va inchipuiti ca puteau sa faca acei
> fanarioti lucrarile de amenajare a subsolului cu o sapa si o
> galeata rudimentara?! Nu, domnilor, subteranele au existat
> dintotdeauna si ele sunt pomenite chiar si pe vremea
> dacilor. Pentru ca Bucurestes, in anii 292 i. H. era atestat
> documentar ca fiind capitala Gaetiei (Getiei), condusa in
> acei ani de Dori regis thracum: Dromichaites, cum i-au spus
> grecii sau Doru Mihaita, asa cum i se spunea in
> realitate”.
>
> Subteranele,
> indiferent cine le-a construit, au scapat pana acum
> Bucurestiul de o eventuala explozie, gazele acumulate in
> adinduri gasind loc de trecere catre suprafata si intr-o
> asemenea concentratie incit sa nu fie periculoase pentru
> oameni.
>
> “Se mai intampla
> ca uneori, o punga mai mare de gaze sa iasa din adancuri si
> atunci, de regula, bucurestenii se pling de dureri de cap,
> de ameteli sau au o stare de somnolenta, de lene. Nu e
> vorba despre nici o boala pe sistem nervos sau de nici o
> oboseala cronica, asa cum lasa unii sa se inteleaga, ci pur
> si simplu de inhalarea unei cantitati prea mari din acele
> gaze. Acum doar nu o sa vreti sa se anunte la televizor ca
> Bucurestiul este in pericol, ca doar banii in Bucuresti se
> fac si cele mai mari interese aici sunt”.
>
> Subteranele
> salvatoare
> Numai ca blestemul care a cazut pe neamul getilor
> s-a transmis si catre noi, urmasii lor. Pentru ca ceea ce
> ne-a salvat pana acum ne poate aduce pieirea de acum
> inainte. Subteranele de sub capitala, desi construite dupa
> forma unui furnicar, au adus cu ele un pericol nou: orasul
> se poate surpa sau macar unele zone ale acestuia, intrucit a
> ajuns sa semene cu un urias svaiter.
> “Este si motivul principal pentru care reteaua
> de metrou este permanent prelungita”, este de parere
> domnul Mocanu. “Pentru ca prin asta o serie de subterane
> sunt cimentate, betonate si intarite cu liniile de metrou,
> ducand la o crestere a securitatii zonei respective. Cel mai
> mare dezastru s-a petrecut in timpul cutremurului din 1977
> cand, din cauza acestor goluri de sub oras, aproape tot
> centrul Bucurestiului s-a naruit. Atunci s-a alarmat
> Ceausescu si a pornit campania de construire intensiva a
> metroului, oferind poporului o explicatie plauzibila si
> ascunzind existenta trecatorilor subterane, de teama de a nu
> fi folosite de eventualii dizidenti”.
> Pamantul viu de sub
> Capitala
> Cei care au lucrat la metrou au vazut si au auzit
> lucruri greu de crezut. Mircea Ioanid, pensionar, isi
> aminteste cu groaza niste intamplari din anii `80 al caror
> martor a fost pe cand cara cu basculanta pamant din
> subteran.
> “Nu am fost singurul care am trait astfel de
> intamplari, dar sunt singurul care a mai ramas in viata dupa
> tot ce s-a intamplat. Pentru ca pamantul i-a inghitit, pur
> si simplu pe ceilalti. Pamantul era viu, la propriu. Si eu
> eram tinar sofer si in putere si nu ma temeam asa, cu una cu
> doua, dar cand imi amintesc de intamplarile respective mi se
> zbirleste si acum parul in cap de frica”. Dumnealui
> sustine ca, in 1982, unul dintre excavatoare a scos la
> suprafata un cadavru bizar. Avea in jur de 2 metri si ceva
> si era imbracat straniu, cu un fel de roba rosie si cu o
> masca neagra pe fata. Pielea era de o culoare maronie. Ceea
> ce ne-a uimit pe toti a fost senzatia ca acel barbat era
> inca viu. Avea ochii larg deschisi iar fata sa, desi cu
> trasaturi frumoase, inspira teama. Unul dintre colegii mei
> chiar a facut o gluma
> si spunea ca asa trebuie sa arate Satana, daca o exista.
> Nu stiu daca a fost o simpla coincidenta sau mai mult, dar
> la cateva zile dupa, pe colegul asta l-au descoperit mort.
> La autopsie medicii au spus ca avea toate organele interne
> imprastiate, ca si cum ceva ii explodase in
> interior”.
> Dar ceea ce i-a uimit pe cei citiva lucratori care
> au vazut cadavrul a fost obiectul ciudat pe care aratarea il
> tinea in mana si care semaca cu un baros mai mare termanat
> cu o secure cu doa taisuri. “Si nu atit arma din mana
> aratarii ne-a uimit cit mai ales faptul ca nu mai vazusem
> niciodata nimic asemanator si ca, desi parea ca statuse sub
> pamant timp de sute de ani, nu avea nici un fel de rugina pe
> ea. Arma si cadavrul au fost izolate pana urma sa vina un
> specialist, dar in seara respectiva au disparut complet, in
> mod surprinzator. “Au venit cei de la Securitate si ne-au
> intors pe toate fetele, ne banuiau ca suntem intelesi cu
> dusmanii de clasa si ca am ascuns cadavrul. Dar am trecut si
> de asta. In schimb, ceilalti colefgi ai mei au disparut, pe
> rind, inghititi de pamant, fara ca cineva sa mai dea de urma
> lor.
> La disparitia unui am fost de fata si nu am putut uita
> nici acum urletul animalic pe care l-a scos, strigand,
> incercand sa se agate cu unghiile de o margine de pamant:
> de mine...>. Eu sunt singurul care am scapat pentru ca
> mi-am cerut transferul pe un alt santier”...
> Refugiul ultimilor
> zei ai dacilor
> Legendele vechi vorbesc despre o rascoala a
> uriasilor si a titanilor impotriva stapanului de atunci al
> Pamantului, respectiv Zeus. Rasculatii au invins, in prima
> faza dar zeii au fost ajutati de eroul pelasg Hercule care
> i-a invins, i-a ferecat cu lanturi grele si i-a aruncat sub
> pamant. Tainita in care au fost azvirliti titanii se pare sa
> fi fost Bucurestiul, iar subteranele au fost construite de
> Hefaistos, zeul din adancuri, special incit nici una sa nu
> duca la suprafata. Domnul Alexandrescu Tiberiu, etnolog si
> folclorist, spune ca legenda Minotaurului este adevarata,
> dar realitatea a fost deformata..
> “Bucurestes a fost numit asa in urma victoriei
> asupra titanilor, pentru ca zeii cei vechi s-au bucurat de
> triumful lor vremelnic si au construit un oras in care
> oamenii sa se bucure mereu si sa celebreze de-a pururea
> victoria asupra titanilor. Numai ca aici, sub Bucurestes, a
> fost construita, de asemenea si cea mai cruda inchisoare,
> ferecata cu lacate magice: un labirint in care cei care
> patrundeau nu mai ieseau niciodata la suprafata, pentru ca
> nu mai reuseau sa gaseasca drumul. Va intrebati de ce oare
> nu le dadea prin minte sa faca semne pe pereti si sa mearga
> dupa ele? Simplu, pentru ca labirintul insusi era viu si isi
> schimba retelele de colidoare permanent. Pamantul acesta,
> domnilor, a fost un pamant viu dintotdeauna. De aia tara s-a
> numit Getia sau Geia iar getii au fost fii sai”.
> Si tot aici, in labirintul de sub Bucurestes,
> domnul Tiberiu considera ca au fost inchisi ultimii zei de
> catre Apostolul Andrei, cel care i-a crestinat pe daci.
> “Poate o sa vi se pare ciudat ca un intelectual ca mine
> crede in zei si in forte nevazute. Credeti-ma cand va spun
> un lucru: cu cit stiinta se dezvolta mai mult, cu atit mai
> mult ea se apropie de Dumnezeu. Ajungem sa ne punem niste
> intrebari firesti iar raspunsurile nu le putem gasi in
> aceasta lume, pe calea rationamentului logic. Iar fenomenele
> din adancul Bucurestilor sunt dincolo de orice logica si
> ratiune”, incheie domnul Tiberiu.
> Taina bisericilor ortodoxe
> Pentru a afla mai multe, ne-am adresat unui mic
> grup de specialisti in domeniul paranormalului si i-am rugat
> sa ne ajute sa ne formam o parere asupra lucrurilor pe care
> le-am aflat. Irina Asaftei, Remus Dumitru si Petre Petre
> sunt mediumuri cunoscute in lumea lor si care se ocupa cu
> masurarea cimpurilor de forta si a perturbarilor acestora.
> De la ei am aflat un lucru interesant, anume ca, din punct
> de vedere energetic, Bucurestiul este pozitionat pe un nod
> de energie negativa telurica.
> “Asta nu inseamna ca Bucurestiul este negativ,
> ci ca acel cimp, in functie de directia sa de expansiune,
> poate afecta viata de la suprafata fie pozitiv fie negativ.
> Curgerea energiei se face sub forma unei spirale care se
> deplaseaza periodic in jurul unui punct de sprijin.
> Cand sensul de curgere al spiralei este in sus, la suprafata
> totul se resimte sub forma unui boom economic, al unei
> dezvoltari puternice, al unui nivel de trai imbelsugat. Cand
> spirala se invirte si directia de curgere a energiei este
> catre centrul pamantului, atunci avem la suprafata o
> perioada de regresie economica, de dezastre, de boli si
> nefericire. Iar cand spirala deplaseaza energia lateral, de
> regula exista momente de stagnare economica si spirituala,
> la suprafata”.
> Din pacate, toti trei sunt de acord cu un aspect:
> directia de deplasare a energiei nu poate fi prevazuta ci
> doar constatata si masurata, ceea ce inseamna ca nu se pot
> lua masuri pentru contracararea efectelor negative. “Mai
> ales ca nu exista o regula a deplasarilor: pot fi tri
> deplasari laterale urmate de una verticala in sus sau in jos
> sau pot fi cicluri de cite o singura deplasare in jurul
> punctului de sprijin”. Cu toate acestea, dumnealor sustin
> ca in ultimii ani, oamenii au gasit, voluntar sau
> involuntar, o metoda ca sa contracareze deplasarile din
> adancuri: construirea bisericilor ortodoxe.
> “Finisarea unei biserici activeaza cimpuri de
> forta deosebite si fac in asa fel ca deplasarea energiei sa
> se orienteze, treptat, catre in sus sau cel mult lateral. In
> ultimii 15 ani de cand ne cunoastem noi, am remarcat practic
> ca la fiecare biserica ortodoxa construita, cimpul de forte
> de sub Bucuresti s-a schimbat, a devenit mai stabil si mai
> puternic, ca si cum fiecare lacas de cult a functionat ca un
> fel de amplificator si stabilizator de energie telurica”,
> incheie doamna Asaftei.
> Stand si analizand fiecare dintre opiniile
> specialistilor, nu am putut sa nu ma gandesc, cu groaza, ca
> fiecare zi este o zi periculoasa si poate fi ultima zi din
> viata unei metropole. Si abia atunci am realizat cit de
> intelepti au fost stramosii nostri, numind acest oras Orasul
> Bucuriei, orasul care traieste intens fiecare ceas din viata
> sa, orasul care se bucura de fiecare secunda ce i-a fost
> daruita sau harazita... Poate de zeii din adancuri, poate de
> titani sau poate de entitati a caror existenta mintea
> noastra rationala si logica se teme sa o recunoasca sau sa o
> accepte.
> Eliszar
>

Niciun comentariu: