marți, 23 iunie 2009

Bacul !

Azi elevii mei au dat proba orala la Romana. M-am bucurat ca au luat cu toti. A fost tare obositor pentru mine, dar bucuria ca le-am fost alaturi, ca moral au avut un suport in mine, compenseaza oboseala. O noua generatie isi ia zborul. Dureros pentru mine, dar totusi ma bucur pt ei. Intotdeauna i-am considerat copiii mei si nu elevii mei. I-am certat, i-am laudat, m-am bucurat de reusitele lor, am suferit la esecuri. Au avut parte de o comisie severa. Foarte. Pacat ca in tara au fost prea putine comisii severe ca sa isi faca datoria.

Orasul

Imi iubesc orasul dimineata, cind e calm si miroase frumos, oamenii sunt putini si linistea si racoarea te invaluie. Il urasc la prinz , cind apare caldura si aglomeratia. Dimineata am timp sa observ din autobuz , 385 , cit de multa seamana cu Parisul. Ce cladiri frumoase avem si ce pacat ca nu suntem in stare sa conservam centrul orasului. Dar ma enerveaza dimineata cind trebuie sa suport in autobuz oameni nespalati. Dimineata! La 6,30. Chiar nu stiu ca exista apa si sapun? Nu cred ca mai exista in orasul asta vreo locuinta fara apa. Fie curenta, fie prin cismea sau put. Cit iti ia sa te speli un pic de dimineata? Ma bucur ca exista si locuri frumoase, ca au aparut multe flori. In iunie e un vis sa te plimbi prin oras sub parfum de tei.