 |
 |
| Make a Smilebox greeting |
luni, 28 decembrie 2009
sâmbătă, 26 decembrie 2009
CESHCUTZA...(povestioara)
O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie.
Amandurura le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai.
Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat:”Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos.”
In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca: “Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri iar eu am strigat: “Nu face asta!”,“Nu-mi place!” “Lasa-ma in pace,” dar el a zambit doar si a spus cu blandete:“Inca nu!”
Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. ”Opreste!” Ametesc! O sa-mi fie rau!” am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit:”Inca nu.” M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa .. “Ajutor! Scoate-ma de aici!” Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta:”Inca nu.” Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie m-a scos afara si m-a pus pe raft... am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine!” Ei, asa este mult mai bine” m-am gandit. Dar, dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. “O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat!” EL doar a dat din cap si a spus: “Inca nu!”
Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am, insistat. Am strigat. am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma:”Oare ce are de gand sa-mi mai faca?”
O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus:”Uita-te la tine.” Si m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!!
El a vorbit bland: “ Vreau sa tii minte, stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar, daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar, daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar, daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine.”
Morala este aceasta:
Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta sfanta SA voie.
Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu OLARUL.
"Asta imi este toata misiunea si rostul pe pamant, pentru care m-a inzestrat cu daruri – desi eu sunt nevrednic.. Pentru asta sunt solicitat în toate partile, ca sa propovaduiesc iubirea lui Dumnezeu si sfintirea oamenilor prin iubire. De alte ganduri si rosturi sunt strain."
Pr.Arsenie Boca
Vali Panaite
Atentie cand platiti cu cardul !
CITESTE SI TRANSMITE-L MAI DEPARTE !!!
EXPERIENTE TRAITE DE ALTII !
Atentie cand platiti cu cardul !
Undeva la inceputul anului 2009 am fost la OMV-Coposu-Bucuresti, sa alimentez cu benzina si neavand cash la mine am platit cu cardul. Cand m-am dus la ghiseu, vanzatorul mi-a luat cardul, l-a trecut printr-un POS (identic cu unul normal) si mi-a inmanat un terminal, pe care scria Raiffeisen, ca sa introduc codul PIN.
Dupa ce am introdus codul PIN, vanzatorul a luat terminalul si l-a pus pe ghiseu.
Dupa ce am introdus codul PIN, vanzatorul a luat terminalul si l-a pus pe ghiseu.
Dupa un minut mi-a spus ca nu a functionat tranzactia si sa mai introduc inca odata codul PIN. De data asta el a trecut cardul prin POS-ul bancii, si tranzactia s-a efectuat cu succes. Numai ca, prima data, el mi-a copiat banda magnetica a cardului si de asemenea codul PIN.
Asta s-a intamplat undeva la inceputul anului 2009, pe 5 Ianuarie. Vineri, cand m-am uitat in cont, am avut surpriza sa vad ca tocmai "ridicasem" numerar de la ... Londra. Se pare ca mi-au reprodus cardul si l-au folosit pentru ridicari de numerar.
"Norocul" meu a fost ca am sesizat din timp ridicarile de numerar si am reusit sa blochez cardul. Paguba insa a fost destul de mare si banca oricum nu te despagubeste deoarece este, conform contractului de card, "PIN based transaction".
In concluzie: daca cineva iti spune ca nu a functionat tranzactia si-ti spune sa mai introduci inca o data codul
PIN, atunci trebuie sa-ti arate un bon pe care scrie motivul din care nu a fost acceptata prima data
tranzactia.
"Norocul" meu a fost ca am sesizat din timp ridicarile de numerar si am reusit sa blochez cardul. Paguba insa a fost destul de mare si banca oricum nu te despagubeste deoarece este, conform contractului de card, "PIN based transaction".
In concluzie: daca cineva iti spune ca nu a functionat tranzactia si-ti spune sa mai introduci inca o data codul
PIN, atunci trebuie sa-ti arate un bon pe care scrie motivul din care nu a fost acceptata prima data
tranzactia.
Banca Romana Pentru Dezvoltare
ATENTIE !!!!
Doctorul OU
Un ou este o capodopera neintrecuta a naturii. El contine aproape toate vitaminele si microelementele necesare pentru intarirea sanatatii. Motiv temeinic ca sa-l folosim si ca medicament
Au trecut timpurile cand domina o teorie gresita, precum ca ouale contin colesterol daunator. Ultimele cercetari medicale arata ca in componenta lor se gasesc lecitina, holina si colesterol "bun". Ficatul nostru foloseste colesterolul din ou pentru producerea de secretii biliare si formarea de celule noi; lecitina hraneste creierul si dizolva depunerile aterosclerotice din vasele sanguine, iar holina este foarte importanta pentru imbunatatirea memoriei si eliminarea toxinelor din ficat.
Ouale sunt un depozit adevarat de vitamine A, K, E, grupa B, niacina, biotina si acid folic. Dupa cantitatea de vitamina D, de care ducem li
Au trecut timpurile cand domina o teorie gresita, precum ca ouale contin colesterol daunator. Ultimele cercetari medicale arata ca in componenta lor se gasesc lecitina, holina si colesterol "bun". Ficatul nostru foloseste colesterolul din ou pentru producerea de secretii biliare si formarea de celule noi; lecitina hraneste creierul si dizolva depunerile aterosclerotice din vasele sanguine, iar holina este foarte importanta pentru imbunatatirea memoriei si eliminarea toxinelor din ficat.
Ouale sunt un depozit adevarat de vitamine A, K, E, grupa B, niacina, biotina si acid folic. Dupa cantitatea de vitamina D, de care ducem li
psa aproape toti, ouale sunt pe locul doi dupa uleiul de peste. In ou se afla combinatia optima de microelemente: fosfor, fier, cupru, mangan si cobalt, iar in coaja - Ca si Mg. Ouale contin si niste fermenti cu efect antimicrobian, antiedemic si antiinflamator.
Dar asta nu inseamna ca de acum inainte trebuie sa incepem ziua cu omleta, ou fiert sau ochiuri, ca sa nu epuizam pancreasul si tractul digestiv, care inca nu "s-au trezit".
Nutritionistii recomanda:
* Sa mancam ouale dupa ora 14, cand organismul asimileaza mai bine nutrientii din ou, mai ales in perioada septembrie-iunie, cand organismul are nevoie crescuta de vitamine.
* Pentru intarirea imunitatii si imbogatirea organismului cu vitamine si microelemente se prepara bucate in care ouale se combina cu zarzavat, legume si frunze verzi de papadie, trifoi, podbal, tei, artar dulce si urzica.
* Pentru copii si tineri este util consumul zilnic de ou, iar la varsta a III-a, sunt de ajuns 2-3 oua pe saptamana.
* Ca sa pastram nutrientii din ou si sa asiguram asimilarea lor, ouale de gaina se tin pe foc un timp scurt, pana se intaresc putin (omleta sau oua fierte).
* Ouale crude nu sunt sterile. Coaja lor are multi pori prin care respira viitorul pui, dar si prin care microbii patrund inauntru. De aceea, se recomanda sa spalati bine ouale, chiar si inainte de fierbere, ca sa preveniti salmoneloza.
Vindecatorii recomanda:
Din mosi-stramosi ouale au fost folosite de romani atat pentru vindecare, cat si pentru indeletniciri magice.
1. Pentru tratarea arsurilor, vracii de la tara amestecau doua albusuri cu o lingura de ulei si o lingura de frisca. Cu acest amestec se ungea locul afectat de cateva ori pe zi.
2. Pentru tusea provocata de o raceala puternica se amesteca bine doua oua crude, doua capatani de usturoi pisate si 100 g de osanza topita. Se frectioneaza cu alifia obtinuta talpile, apoi gleznele si in continuare pana la genunchi, timp de 3 zile.
Dar asta nu inseamna ca de acum inainte trebuie sa incepem ziua cu omleta, ou fiert sau ochiuri, ca sa nu epuizam pancreasul si tractul digestiv, care inca nu "s-au trezit".
Nutritionistii recomanda:
* Sa mancam ouale dupa ora 14, cand organismul asimileaza mai bine nutrientii din ou, mai ales in perioada septembrie-iunie, cand organismul are nevoie crescuta de vitamine.
* Pentru intarirea imunitatii si imbogatirea organismului cu vitamine si microelemente se prepara bucate in care ouale se combina cu zarzavat, legume si frunze verzi de papadie, trifoi, podbal, tei, artar dulce si urzica.
* Pentru copii si tineri este util consumul zilnic de ou, iar la varsta a III-a, sunt de ajuns 2-3 oua pe saptamana.
* Ca sa pastram nutrientii din ou si sa asiguram asimilarea lor, ouale de gaina se tin pe foc un timp scurt, pana se intaresc putin (omleta sau oua fierte).
* Ouale crude nu sunt sterile. Coaja lor are multi pori prin care respira viitorul pui, dar si prin care microbii patrund inauntru. De aceea, se recomanda sa spalati bine ouale, chiar si inainte de fierbere, ca sa preveniti salmoneloza.
Vindecatorii recomanda:
Din mosi-stramosi ouale au fost folosite de romani atat pentru vindecare, cat si pentru indeletniciri magice.
1. Pentru tratarea arsurilor, vracii de la tara amestecau doua albusuri cu o lingura de ulei si o lingura de frisca. Cu acest amestec se ungea locul afectat de cateva ori pe zi.
2. Pentru tusea provocata de o raceala puternica se amesteca bine doua oua crude, doua capatani de usturoi pisate si 100 g de osanza topita. Se frectioneaza cu alifia obtinuta talpile, apoi gleznele si in continuare pana la genunchi, timp de 3 zile.
3. Furunculoza si abcesul se trateaza cu efect bun folosind un "aluat" obtinut din doua galbenusuri crude, o lingura miere de albine, 1/2 lingurita de sare si putina faina. Se obtine un amestec asemanator cu argila umeda. Se modeleaza o turtita care se aplica pe furuncul si se tine pana la spargerea lui, datorata antibioticului natural din ou.
4. Pentru vindecarea ranilor si arsurilor se foloseste si o alifie preparata din oua fierte tari. Se scot galbenusurile din 5 oua si se prajesc in 100 g de unt topit sau untura, pana se obtine o masa omogena, de culoare maro, cu care se ung de doua ori pe zi locurile bolnave, ranile, ulceratiile, arsurile etc. Alifia se pastreaza la frigider, in sticluta de culoare inchisa.
5. In tratarea psoriazisului se foloseste alifie care contine albus de ou. Intr-un vas de sticla se amesteca 5 linguri de vaselina curata, 1 lingura crema de corp pentru copii, 1 lingura miere de albine si un albus de ou. Toate componentele se bat 20 minute cu furculita sau se amesteca cu mixerul, pana se obtine un unguent solid, care se va pastra in borcane inchise etans, in frigider. Locurile afectate se freaca cu alifia obtinuta, de 2 ori pe zi, un timp indelungat. In primele doua luni, efectul nu se observa, iar apoi pielea se curata repede. Pe locul afectat ramane o pata pigmentata diferit de culoarea naturala, dar cu timpul pata dispare.
6. Pentru diminuarea durerii in articulatiile inflamate se prepara un amestec din doua linguri de sare si un ou. Ingredientele se bat bine, se intind pe o bucata de tifon impaturit sau pe un prosopel de bumbac si se infasoara articulatiile bolnave. Pe masura ce pansamentul se usuca, se mai aplica din amestec, de 3-4 ori.
7. Persoanele cu ulcer stomacal sau duodenal pot sa-si rezolve problema cu un amestec din doua albusuri de ou crude, 1,5 linguri miere de albine si 15 g de unt. Amestecul incalzit pe baie de aburi se bea cu 2 ore inainte de ora obisnuita de trezire, dupa care se mai sta in pat 2 ore, intai pe partea dreapta, apoi pe spate si pe partea stanga. Regimul dureaza 6 luni.
8. Pentru vindecarea ranilor, taieturilor, mai ales pe degete, batranii folosesc si acum o metoda straveche. Se sparge un ou crud, se desprinde de coaja pielita alba si se infasoara taietura cu ea (pe partea umeda). Se panseaza cu o fasa de tifon. Pielita se lipeste strans de deget dupa ce se usuca, protejeaza rana de infectie si favorizeaza procesul de granulare. In functie de gravitatea problemei, se lasa pe deget 7-10 zile.
Leacuri cu coaja de ou
4. Pentru vindecarea ranilor si arsurilor se foloseste si o alifie preparata din oua fierte tari. Se scot galbenusurile din 5 oua si se prajesc in 100 g de unt topit sau untura, pana se obtine o masa omogena, de culoare maro, cu care se ung de doua ori pe zi locurile bolnave, ranile, ulceratiile, arsurile etc. Alifia se pastreaza la frigider, in sticluta de culoare inchisa.
5. In tratarea psoriazisului se foloseste alifie care contine albus de ou. Intr-un vas de sticla se amesteca 5 linguri de vaselina curata, 1 lingura crema de corp pentru copii, 1 lingura miere de albine si un albus de ou. Toate componentele se bat 20 minute cu furculita sau se amesteca cu mixerul, pana se obtine un unguent solid, care se va pastra in borcane inchise etans, in frigider. Locurile afectate se freaca cu alifia obtinuta, de 2 ori pe zi, un timp indelungat. In primele doua luni, efectul nu se observa, iar apoi pielea se curata repede. Pe locul afectat ramane o pata pigmentata diferit de culoarea naturala, dar cu timpul pata dispare.
6. Pentru diminuarea durerii in articulatiile inflamate se prepara un amestec din doua linguri de sare si un ou. Ingredientele se bat bine, se intind pe o bucata de tifon impaturit sau pe un prosopel de bumbac si se infasoara articulatiile bolnave. Pe masura ce pansamentul se usuca, se mai aplica din amestec, de 3-4 ori.
7. Persoanele cu ulcer stomacal sau duodenal pot sa-si rezolve problema cu un amestec din doua albusuri de ou crude, 1,5 linguri miere de albine si 15 g de unt. Amestecul incalzit pe baie de aburi se bea cu 2 ore inainte de ora obisnuita de trezire, dupa care se mai sta in pat 2 ore, intai pe partea dreapta, apoi pe spate si pe partea stanga. Regimul dureaza 6 luni.
8. Pentru vindecarea ranilor, taieturilor, mai ales pe degete, batranii folosesc si acum o metoda straveche. Se sparge un ou crud, se desprinde de coaja pielita alba si se infasoara taietura cu ea (pe partea umeda). Se panseaza cu o fasa de tifon. Pielita se lipeste strans de deget dupa ce se usuca, protejeaza rana de infectie si favorizeaza procesul de granulare. In functie de gravitatea problemei, se lasa pe deget 7-10 zile.
Leacuri cu coaja de ou
Au trecut timpurile cand se considera ca lipsa de calciu provoaca numai rahitism la copii si osteoporoza la batrani. Cercetarile medicale au dovedit ca insuficienta de calciu afecteaza sistemul cardio-vascular, provoaca aparitia celulelor canceroase, nervozitate, scadere de memorie, insomnie, iar la femeile aflate la menopauza apar crampe la muschii pulpei. Dar calciul din ou regleaza si procesul de crestere a celulelor, tesuturilor, participa in procesul de metabolism, este indispensabil in activitatea corecta a sistemului nervos si in contractia musculara. Calciul asigura coagularea sangelui si o imunitate buna. El este elementul principal care asigura PH-ul corect in organism. Toate calitatile enumerate ne ajuta sa mentinem o stare de sanatate buna.
Concomitent cu descoperirile medicale, farmaciile s-au umplut cu tot felul de preparate de calciu, mai ieftine si mai scumpe, dar numarul de bolnavi tot nu scade, deoarece noi nu avem nevoie de orice fel de calciu, avem nevoie doar de calciu organic, usor asimilabil. In natura exista doua feluri de asemenea calciu - in corali si in coaja de ou. Atata timp cat in Romania nu exista corali, ramane sa ne indreptam atentia asupra cojilor de ou, care contin aproape 90% din elementul-minune calciu.
Preparate din coaja de ou
* Cea mai simpla metoda de imbogatire a organismului cu microelementul calciu este prepararea citratului de calciu, obtinut din 2 g de coaja pisata, amestecata cu o lingura de suc de lamaie proaspat stors. In varianta asta, calciul se asimileaza aproape in totalitate si nu provoaca aparitia de pietre la rinichi si in vezica biliara sau depuneri in articulatii si in vasele sangvine.
Cea mai potrivita perioada pentru luarea citratului este intre orele 19-20, deoarece calciul se asimileaza mai bine pe timpul noptii. Este bine ca toti oamenii peste 40 de ani, mai ales femeile in perioada de premenopauza, sa consume regulat, in mod deosebit iarna, citratul de calciu, nu neaparat pentru profilaxia osteoporozei, dar mai ales pentru intarirea tuturor sistemelor organismului.
* Pulberea de ou (obtinuta prin pisarea si cernerea cojilor bine spalate) se da copiilor incepand de la varsta de 6 luni, adolescentilor si neaparat femeilor insarcinate. O cura dureaza o luna, cu pauza de o luna. Curele se repeta.
* Balsam din ou. Li se recomanda persoanelor cu boli ale aparatului locomotor, cardio-vascular, astm bronsic, parodontoza, exfolierea unghiilor, alopecie (caderea parului), crampe musculare nocturne si insomnie. Un borcan de 3 litri se umple cu oua de casa, dar mai bine cu oua de prepelita bine spalate si uscate. Peste oua se toarna suc de lamaie, ca sa fie cu 2 degete deasupra lor.
Concomitent cu descoperirile medicale, farmaciile s-au umplut cu tot felul de preparate de calciu, mai ieftine si mai scumpe, dar numarul de bolnavi tot nu scade, deoarece noi nu avem nevoie de orice fel de calciu, avem nevoie doar de calciu organic, usor asimilabil. In natura exista doua feluri de asemenea calciu - in corali si in coaja de ou. Atata timp cat in Romania nu exista corali, ramane sa ne indreptam atentia asupra cojilor de ou, care contin aproape 90% din elementul-minune calciu.
Preparate din coaja de ou
* Cea mai simpla metoda de imbogatire a organismului cu microelementul calciu este prepararea citratului de calciu, obtinut din 2 g de coaja pisata, amestecata cu o lingura de suc de lamaie proaspat stors. In varianta asta, calciul se asimileaza aproape in totalitate si nu provoaca aparitia de pietre la rinichi si in vezica biliara sau depuneri in articulatii si in vasele sangvine.
Cea mai potrivita perioada pentru luarea citratului este intre orele 19-20, deoarece calciul se asimileaza mai bine pe timpul noptii. Este bine ca toti oamenii peste 40 de ani, mai ales femeile in perioada de premenopauza, sa consume regulat, in mod deosebit iarna, citratul de calciu, nu neaparat pentru profilaxia osteoporozei, dar mai ales pentru intarirea tuturor sistemelor organismului.
* Pulberea de ou (obtinuta prin pisarea si cernerea cojilor bine spalate) se da copiilor incepand de la varsta de 6 luni, adolescentilor si neaparat femeilor insarcinate. O cura dureaza o luna, cu pauza de o luna. Curele se repeta.
* Balsam din ou. Li se recomanda persoanelor cu boli ale aparatului locomotor, cardio-vascular, astm bronsic, parodontoza, exfolierea unghiilor, alopecie (caderea parului), crampe musculare nocturne si insomnie. Un borcan de 3 litri se umple cu oua de casa, dar mai bine cu oua de prepelita bine spalate si uscate. Peste oua se toarna suc de lamaie, ca sa fie cu 2 degete deasupra lor.
Borcanul se inchide cu capac de plastic si se lasa 2 saptamani la racoare. Dupa dizolvarea cojilor, amestecul se agita energic cu o lingura de lemn, in asa fel ca peliculele sa se rupa. Amestecul se strecoara prin sita, peliculele si bucatelele de coaja ramasa nedizolvata se arunca, iar in lichid se adauga 250 ml de coniac de calitate (in loc de conservant) si, dupa dorinta, 200 g miere de albine. Se consuma cate o lingura, de 3 ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa sau la 40-60 minute dupa masa. Balsamul se foloseste cu succes si in caz de fractura, deoarece ajuta la formarea rapida a calusului osos.
Culoarea cojii nu are importanta, conditia principala este ca ouale sa fie proaspete, de la gaini sau prepelite sanatoase, cel mai bine sa fie din gospodaria proprie. Efectul maxim se obtine daca se folosesc oua de prepelita, care au o componenta mai bogata de microelemente.
ATENTIE: ouale de rata, gasca sau de la pasarile salbatice nu se folosesc pentru tratamente
Culoarea cojii nu are importanta, conditia principala este ca ouale sa fie proaspete, de la gaini sau prepelite sanatoase, cel mai bine sa fie din gospodaria proprie. Efectul maxim se obtine daca se folosesc oua de prepelita, care au o componenta mai bogata de microelemente.
ATENTIE: ouale de rata, gasca sau de la pasarile salbatice nu se folosesc pentru tratamente
miercuri, 23 decembrie 2009
duminică, 20 decembrie 2009
miercuri, 16 decembrie 2009
16-22 decembrie!
http://www.eroiinumor.ro/img/lungnegru.png
Iar si iar vine perioada 16-22 decembrie. Din an in an se asterne uitarea si indiferenta. Pacat.
Iar si iar vine perioada 16-22 decembrie. Din an in an se asterne uitarea si indiferenta. Pacat.
marți, 15 decembrie 2009
sâmbătă, 12 decembrie 2009
vineri, 11 decembrie 2009
joi, 10 decembrie 2009
Pericolele de sub > Bucuresti
> De la un an la altul bucurestenii se
> pling de sanatate, de dureri de cap tot mai dese, de ameteli
> care dureaza tot mai mult, de stari de somnolenta care se
> cronicizeaza. Si toate acestea au fost puse ba pe seama
> radiatiilor ba pe seama stresului ba pe seama poluarii
> pregnante sau a faptului ca, dupa 1990, romanii si-au luat
> chiar si cite 2-3 servicii. Unii chiar au mers mai departe
> si au declarat ca Bucurestiul este permanent tinta unor
> atacuri dint-un razboi nevazut care se duce la nivel
> paranormal si despre care oamenii simpli nici nu stiu nimic
> si nici macar nu ar cuteza sa se gandeasca la astfel de
> lucruri. Fara sa tragem linie, sa trecem in revista cateva
> dintre pericolele zilnice la care este expusa capitala si
> despre care nu s-a vorbit niciodataa decit cel mult in
> anumite cercuri.
>
>
>
>
>
>
> La un pas de o posibila epidemie de
> ciuma
> Desi la ora actuala ciuma este o
> boala eradicata de mult, ceea ce nu se stie este ca ea poate
> sa loveasca necrutator capitala Romaniei. Si asta pentru
> simplul motiv ca, in urma cu sute de ani, bolnavii de ciuma
> erau, pur si simplu ingropati la gramada, intr-o singura
> groapa, iar peste ei se turna var, in ideea ca varul va
> izola virusul respectiv. Ceea ce nu stiau medicii din acele
> vremuri insa, se referea la longevitatea virusului si la
> faptul ca varul actioneaza ca un izolator: adica, pe de o
> parte, izola, intr-adevar, pentru moment, virusul ciumei,
> dar pe de alta parte il conserva, pur si simplu. Ciuma, o
> boala necunoscuta europenilor, avea sa fie adusa din pustele
> Asiei de hunii lui Attila in a doua jumatate a secolului al
> V-lea.
>
> De-a lungul secolelor au fost o
> serie de epidemii de ciuma, dar cea mai cumplita s-a
> declansat in timpul domniei lui Caragea, in anul 1812.
> Bucurestiul a fost aproape pustiit in acele vremuri iar cei
> care nu mureau loviti de cumplitul flagel, paraseau orasul
> catre zone mai ferite, in special zone de munte si de
> padure. Scrierile din acea perioada spun ca tacerea era atit
> de apasatoare peste Bucuresti, incit se puteau auzi
> filfiitul din aripi ale pasarilor si zgomotele produse de
> ciocul acestora, ca un fel de prevestire a nenorocirilor.
> Din pacate, in timp, s-a petrecut un eveniment care nu a
> putut fi prevazut de edilii secolelor respective: marginea
> Bucurestilor a devenit zona centrala, iar actualele
> excavatii pot scoate oricand la suprafata mortii adormiti de
> ciuma.
>
>
>
>
>
> In urma mai bine de 30 de
> ani, cand au inceput sapaturile pentru metrou si pentru Casa
> Poporului, in unele locuri s-au descoperit locuri unde
> fusesera ingropati ciumatii. Doar printr-un noroc epidemia
> nu s-a declansat existind riscul ca la orice noua
> constructie sa fie descoperite gropi comune cu morti de
> ciuma. Mai mult, se pare ca, din diverse motive, o parte din
> cei morti au fost aruncati in subterane, acoperiti cu var ti
> surpat apoi pamantul de deasupra. Specialistii in
> virusologie afirma ca la ora actuala virusul de ciuma nu mai
> este mortal, dar asta doar in cazul in care este depistat la
> timp si izolat. Pentru ca exista voci care spun ca
> vaccinurile impotriva ciumei sunt putine si ineficiente,
> atita vreme cit au fost obtinute din tulpini deja invechite
> ale virusului respectiv.
>
>
>
>
> Ioana Matei, arheolog, considera ca: “numarul
> celor morti de ciuma si ingropati la temelia propriei case
> sau inhumati in graba poate fi foarte mare, iar in zilele
> noastre s-a pornit o adevarata campanie de construire a unor
> blocuri gigant in Bucuresti. Interesele de moment pot face
> ca orice descoperire de aceasta natura sa fie tinuta strict
> secreta, intrucit oprirea, chiar si partiala a lucrarilor de
> constructie, ar cauza pierderi imense pentru antreprenori si
> investitori. Asa ca cei mai multi, daca vor descoperi astfel
> de cadavre infestate cu ciuma, nu numai ca nu vor sti cu ce
> au de-a face, dar exista riscul ca sa le arda in
> crematoriile proprii si in felul acesta sa declanseze, pur
> si simplu, epidemia
> mortala”.
> Lacul urias de
> sub capitala Romaniei
>
>
>
> Cu milioane de ani
> in urma, pe locul unde este astazi Bucurestiul se intindea
> Marea Getica. Treptat, fundul marii s-a ridicat iar marea
> s-a retras, facand loc manoasei Cimpii Romane. Cu toate
> acestea, un fenomen ciudat, dar deloc rar, a dus la
> conservarea unei parti a fostei mari, sub forma unui lac
> subteran. Ne explica domnul Andrei Mocanu, geolog de
> profesie, care la ora actuala scrie despre istoria geologica
> a Bucurestiului: “Practic ce s-a intamplat in acele
> vremuri: din cauza efortului pamantului, scoarta terestra
> s-a ridicat, pur si simplu, formind o concavitate in care
> s-a pastrat apa marii milenare. Imaginati-va urmatorul
> aspect: aveti o saltea de plaja, plina cu aer. Puneti pe ea
> o galeata cu apa, plina, la mijloc, apoi indoiti cele doua
> margini ale saltelei pana cand se impreuneaza. In felul
> acesta
> galeata a ramas la mijloc, dar in acelasi timp este
> complet acoperita de cele doua margini ale saltelei. Exact
> asta s-a intamplat cu Marea getica: apa s-a retras parsial,
> iar marginile scoartei terestre s-au incretit pana cand au
> format zona de deal pe care s-a ridicat, ulterior,
> Bucurestiul”.
>
> In sustinerea
> teoriei sale, domnul Mocanu aduce fenomenele care se petrec
> fie zilnic, in statiile de metrou fie in perioadele cu ploi,
> cand canalele se infunda. “Apa se scurge, e adevarat, dar
> la un moment dat lacul subteran se umfla si da pe dinafara,
> lucru care duce la saturatia pamantului cu apa si la
> aparitia fenomenului de baltire. Fenomenul nu are nici o
> legatura cu asa zisa canalizare defectuoasa - care oricum
> este defectuoasa - ci cu saturatia dcu apa a pamantului.
> Apoi, nu-mi spuneti ca nu ati remarcat, faptul ca in anumite
> statii de metrou, indiferent daca este zi sau seara, se aude
> curgand permanent o apa. Nu e vorba despre nici un riu ci
> pur si simplu de canalele prin care apa de la suprafata se
> scurge in lacul subteran”.
>
> O bomba naturala
> care poate exploda oricand
>
> Mai mult, domnul
> Mocanu considera ca Ceausescu a facut, printre multe altele,
> o gresala capitala in perioada de urbanizare si modernizare
> a Bucurestiului: a construit lacul de la Ciurel, pe
> Dambovita. Initial lacul s-a vrut sa fie transformat in
> primul port pe Dambovita, barci si vaporase de mic tonaj
> urmind sa strabata drumul pana al dunare. “Din nefericire,
> presiunea pe care lacul Ciurel o exercita asupra pinzei
> freatice din adancime s-a dovedit fatala, aducand o serie de
> izvoare mai mici sau mai mari, catre suprafata, impiedicand
> deversarea acestora in lacul de sub Bucuresti”. Si asta nu
> este totul, presiunea exercitata ducand la aparitia unui
> pericol despre care cei mai multi nici macar nu au habar,
> anume pungile cu gaze de sub oras. “Unii spun ca din cauza
> lucrarilor de punere a conductelor cu gaz, in
> Bucuresti, s-a ajuns la situatia in care Capitala sta
> efectiv pe o bomba care poate exploda in orice ceas. Este o
> aberatie si in acelasi timp este purul adevar. De ce este o
> aberatie? Simplu, pentru ca in cazul unei explozii locale,
> alimentarea cu gaze se intrerupe aproape instantaneu. Deci
> ar putea, cel mult, sa aibe loc o explozie undeva la un
> bloc, cel mult. In acelasi timp insa, Bucurestiul sta pe o
> acumulare de gaze. Acestea s-au format, de-a lungul
> milioanelor de ani, prin putrezirea animalelor marine care
> traiau pe vremuri in Marea Getica si care au fost izolate,
> in momentul in care pamantul s-a incretit si a format
> concavitatea in care se gaseste lacul subteran, iar
> presiunea exercitata de Lacul Morii si de apele subterane,
> risca oricand sa impinga aceste gaze spre suprafata. Din
> pacate, nu exista o modalitate de ardere controlata a
> acestor gaze, pentru ca orice flacara care ajunge in adanc
> poate transforma zona intr-una desertica.
>
> Bucurestiul de acum
> 2300 de ani
>
> Cu toate acestea,
> exista o minune care pana acum a facut fata pericolului din
> adancuri: canalele si subteranele Bucurestiului. Si nu
> vorbim despre canalele construite de comunisti, ci despre
> subteranele existente de mii de ani in aceasta zona. Domnul
> Iulian Georgescu, profesor de istorie, are propria sa
> opinie:
>
> “Aduceti-va aminte
> ca fanariotii se plimbau cu trasura pe sub pamant. Chiar
> credeti ca intr-o suta de ani, acei fanarioti puteau sa
> construiasca asemenea coridoare tainice? Pai sa nu uitam cit
> a durat ca sa fie preschimbate subteranele si transformate
> in metrou, asta la sfirsit de secol XX, cu utilaje si
> oameni. Deci cum va inchipuiti ca puteau sa faca acei
> fanarioti lucrarile de amenajare a subsolului cu o sapa si o
> galeata rudimentara?! Nu, domnilor, subteranele au existat
> dintotdeauna si ele sunt pomenite chiar si pe vremea
> dacilor. Pentru ca Bucurestes, in anii 292 i. H. era atestat
> documentar ca fiind capitala Gaetiei (Getiei), condusa in
> acei ani de Dori regis thracum: Dromichaites, cum i-au spus
> grecii sau Doru Mihaita, asa cum i se spunea in
> realitate”.
>
> Subteranele,
> indiferent cine le-a construit, au scapat pana acum
> Bucurestiul de o eventuala explozie, gazele acumulate in
> adinduri gasind loc de trecere catre suprafata si intr-o
> asemenea concentratie incit sa nu fie periculoase pentru
> oameni.
>
> “Se mai intampla
> ca uneori, o punga mai mare de gaze sa iasa din adancuri si
> atunci, de regula, bucurestenii se pling de dureri de cap,
> de ameteli sau au o stare de somnolenta, de lene. Nu e
> vorba despre nici o boala pe sistem nervos sau de nici o
> oboseala cronica, asa cum lasa unii sa se inteleaga, ci pur
> si simplu de inhalarea unei cantitati prea mari din acele
> gaze. Acum doar nu o sa vreti sa se anunte la televizor ca
> Bucurestiul este in pericol, ca doar banii in Bucuresti se
> fac si cele mai mari interese aici sunt”.
>
> Subteranele
> salvatoare
> Numai ca blestemul care a cazut pe neamul getilor
> s-a transmis si catre noi, urmasii lor. Pentru ca ceea ce
> ne-a salvat pana acum ne poate aduce pieirea de acum
> inainte. Subteranele de sub capitala, desi construite dupa
> forma unui furnicar, au adus cu ele un pericol nou: orasul
> se poate surpa sau macar unele zone ale acestuia, intrucit a
> ajuns sa semene cu un urias svaiter.
> “Este si motivul principal pentru care reteaua
> de metrou este permanent prelungita”, este de parere
> domnul Mocanu. “Pentru ca prin asta o serie de subterane
> sunt cimentate, betonate si intarite cu liniile de metrou,
> ducand la o crestere a securitatii zonei respective. Cel mai
> mare dezastru s-a petrecut in timpul cutremurului din 1977
> cand, din cauza acestor goluri de sub oras, aproape tot
> centrul Bucurestiului s-a naruit. Atunci s-a alarmat
> Ceausescu si a pornit campania de construire intensiva a
> metroului, oferind poporului o explicatie plauzibila si
> ascunzind existenta trecatorilor subterane, de teama de a nu
> fi folosite de eventualii dizidenti”.
> Pamantul viu de sub
> Capitala
> Cei care au lucrat la metrou au vazut si au auzit
> lucruri greu de crezut. Mircea Ioanid, pensionar, isi
> aminteste cu groaza niste intamplari din anii `80 al caror
> martor a fost pe cand cara cu basculanta pamant din
> subteran.
> “Nu am fost singurul care am trait astfel de
> intamplari, dar sunt singurul care a mai ramas in viata dupa
> tot ce s-a intamplat. Pentru ca pamantul i-a inghitit, pur
> si simplu pe ceilalti. Pamantul era viu, la propriu. Si eu
> eram tinar sofer si in putere si nu ma temeam asa, cu una cu
> doua, dar cand imi amintesc de intamplarile respective mi se
> zbirleste si acum parul in cap de frica”. Dumnealui
> sustine ca, in 1982, unul dintre excavatoare a scos la
> suprafata un cadavru bizar. Avea in jur de 2 metri si ceva
> si era imbracat straniu, cu un fel de roba rosie si cu o
> masca neagra pe fata. Pielea era de o culoare maronie. Ceea
> ce ne-a uimit pe toti a fost senzatia ca acel barbat era
> inca viu. Avea ochii larg deschisi iar fata sa, desi cu
> trasaturi frumoase, inspira teama. Unul dintre colegii mei
> chiar a facut o gluma
> si spunea ca asa trebuie sa arate Satana, daca o exista.
> Nu stiu daca a fost o simpla coincidenta sau mai mult, dar
> la cateva zile dupa, pe colegul asta l-au descoperit mort.
> La autopsie medicii au spus ca avea toate organele interne
> imprastiate, ca si cum ceva ii explodase in
> interior”.
> Dar ceea ce i-a uimit pe cei citiva lucratori care
> au vazut cadavrul a fost obiectul ciudat pe care aratarea il
> tinea in mana si care semaca cu un baros mai mare termanat
> cu o secure cu doa taisuri. “Si nu atit arma din mana
> aratarii ne-a uimit cit mai ales faptul ca nu mai vazusem
> niciodata nimic asemanator si ca, desi parea ca statuse sub
> pamant timp de sute de ani, nu avea nici un fel de rugina pe
> ea. Arma si cadavrul au fost izolate pana urma sa vina un
> specialist, dar in seara respectiva au disparut complet, in
> mod surprinzator. “Au venit cei de la Securitate si ne-au
> intors pe toate fetele, ne banuiau ca suntem intelesi cu
> dusmanii de clasa si ca am ascuns cadavrul. Dar am trecut si
> de asta. In schimb, ceilalti colefgi ai mei au disparut, pe
> rind, inghititi de pamant, fara ca cineva sa mai dea de urma
> lor.
> La disparitia unui am fost de fata si nu am putut uita
> nici acum urletul animalic pe care l-a scos, strigand,
> incercand sa se agate cu unghiile de o margine de pamant:
> de mine...>. Eu sunt singurul care am scapat pentru ca
> mi-am cerut transferul pe un alt santier”...
> Refugiul ultimilor
> zei ai dacilor
> Legendele vechi vorbesc despre o rascoala a
> uriasilor si a titanilor impotriva stapanului de atunci al
> Pamantului, respectiv Zeus. Rasculatii au invins, in prima
> faza dar zeii au fost ajutati de eroul pelasg Hercule care
> i-a invins, i-a ferecat cu lanturi grele si i-a aruncat sub
> pamant. Tainita in care au fost azvirliti titanii se pare sa
> fi fost Bucurestiul, iar subteranele au fost construite de
> Hefaistos, zeul din adancuri, special incit nici una sa nu
> duca la suprafata. Domnul Alexandrescu Tiberiu, etnolog si
> folclorist, spune ca legenda Minotaurului este adevarata,
> dar realitatea a fost deformata..
> “Bucurestes a fost numit asa in urma victoriei
> asupra titanilor, pentru ca zeii cei vechi s-au bucurat de
> triumful lor vremelnic si au construit un oras in care
> oamenii sa se bucure mereu si sa celebreze de-a pururea
> victoria asupra titanilor. Numai ca aici, sub Bucurestes, a
> fost construita, de asemenea si cea mai cruda inchisoare,
> ferecata cu lacate magice: un labirint in care cei care
> patrundeau nu mai ieseau niciodata la suprafata, pentru ca
> nu mai reuseau sa gaseasca drumul. Va intrebati de ce oare
> nu le dadea prin minte sa faca semne pe pereti si sa mearga
> dupa ele? Simplu, pentru ca labirintul insusi era viu si isi
> schimba retelele de colidoare permanent. Pamantul acesta,
> domnilor, a fost un pamant viu dintotdeauna. De aia tara s-a
> numit Getia sau Geia iar getii au fost fii sai”.
> Si tot aici, in labirintul de sub Bucurestes,
> domnul Tiberiu considera ca au fost inchisi ultimii zei de
> catre Apostolul Andrei, cel care i-a crestinat pe daci.
> “Poate o sa vi se pare ciudat ca un intelectual ca mine
> crede in zei si in forte nevazute. Credeti-ma cand va spun
> un lucru: cu cit stiinta se dezvolta mai mult, cu atit mai
> mult ea se apropie de Dumnezeu. Ajungem sa ne punem niste
> intrebari firesti iar raspunsurile nu le putem gasi in
> aceasta lume, pe calea rationamentului logic. Iar fenomenele
> din adancul Bucurestilor sunt dincolo de orice logica si
> ratiune”, incheie domnul Tiberiu.
> Taina bisericilor ortodoxe
> Pentru a afla mai multe, ne-am adresat unui mic
> grup de specialisti in domeniul paranormalului si i-am rugat
> sa ne ajute sa ne formam o parere asupra lucrurilor pe care
> le-am aflat. Irina Asaftei, Remus Dumitru si Petre Petre
> sunt mediumuri cunoscute in lumea lor si care se ocupa cu
> masurarea cimpurilor de forta si a perturbarilor acestora.
> De la ei am aflat un lucru interesant, anume ca, din punct
> de vedere energetic, Bucurestiul este pozitionat pe un nod
> de energie negativa telurica.
> “Asta nu inseamna ca Bucurestiul este negativ,
> ci ca acel cimp, in functie de directia sa de expansiune,
> poate afecta viata de la suprafata fie pozitiv fie negativ.
> Curgerea energiei se face sub forma unei spirale care se
> deplaseaza periodic in jurul unui punct de sprijin.
> Cand sensul de curgere al spiralei este in sus, la suprafata
> totul se resimte sub forma unui boom economic, al unei
> dezvoltari puternice, al unui nivel de trai imbelsugat. Cand
> spirala se invirte si directia de curgere a energiei este
> catre centrul pamantului, atunci avem la suprafata o
> perioada de regresie economica, de dezastre, de boli si
> nefericire. Iar cand spirala deplaseaza energia lateral, de
> regula exista momente de stagnare economica si spirituala,
> la suprafata”.
> Din pacate, toti trei sunt de acord cu un aspect:
> directia de deplasare a energiei nu poate fi prevazuta ci
> doar constatata si masurata, ceea ce inseamna ca nu se pot
> lua masuri pentru contracararea efectelor negative. “Mai
> ales ca nu exista o regula a deplasarilor: pot fi tri
> deplasari laterale urmate de una verticala in sus sau in jos
> sau pot fi cicluri de cite o singura deplasare in jurul
> punctului de sprijin”. Cu toate acestea, dumnealor sustin
> ca in ultimii ani, oamenii au gasit, voluntar sau
> involuntar, o metoda ca sa contracareze deplasarile din
> adancuri: construirea bisericilor ortodoxe.
> “Finisarea unei biserici activeaza cimpuri de
> forta deosebite si fac in asa fel ca deplasarea energiei sa
> se orienteze, treptat, catre in sus sau cel mult lateral. In
> ultimii 15 ani de cand ne cunoastem noi, am remarcat practic
> ca la fiecare biserica ortodoxa construita, cimpul de forte
> de sub Bucuresti s-a schimbat, a devenit mai stabil si mai
> puternic, ca si cum fiecare lacas de cult a functionat ca un
> fel de amplificator si stabilizator de energie telurica”,
> incheie doamna Asaftei.
> Stand si analizand fiecare dintre opiniile
> specialistilor, nu am putut sa nu ma gandesc, cu groaza, ca
> fiecare zi este o zi periculoasa si poate fi ultima zi din
> viata unei metropole. Si abia atunci am realizat cit de
> intelepti au fost stramosii nostri, numind acest oras Orasul
> Bucuriei, orasul care traieste intens fiecare ceas din viata
> sa, orasul care se bucura de fiecare secunda ce i-a fost
> daruita sau harazita... Poate de zeii din adancuri, poate de
> titani sau poate de entitati a caror existenta mintea
> noastra rationala si logica se teme sa o recunoasca sau sa o
> accepte.
> Eliszar
>
> pling de sanatate, de dureri de cap tot mai dese, de ameteli
> care dureaza tot mai mult, de stari de somnolenta care se
> cronicizeaza. Si toate acestea au fost puse ba pe seama
> radiatiilor ba pe seama stresului ba pe seama poluarii
> pregnante sau a faptului ca, dupa 1990, romanii si-au luat
> chiar si cite 2-3 servicii. Unii chiar au mers mai departe
> si au declarat ca Bucurestiul este permanent tinta unor
> atacuri dint-un razboi nevazut care se duce la nivel
> paranormal si despre care oamenii simpli nici nu stiu nimic
> si nici macar nu ar cuteza sa se gandeasca la astfel de
> lucruri. Fara sa tragem linie, sa trecem in revista cateva
> dintre pericolele zilnice la care este expusa capitala si
> despre care nu s-a vorbit niciodataa decit cel mult in
> anumite cercuri.
>
>
>
>
>
>
> La un pas de o posibila epidemie de
> ciuma
> Desi la ora actuala ciuma este o
> boala eradicata de mult, ceea ce nu se stie este ca ea poate
> sa loveasca necrutator capitala Romaniei. Si asta pentru
> simplul motiv ca, in urma cu sute de ani, bolnavii de ciuma
> erau, pur si simplu ingropati la gramada, intr-o singura
> groapa, iar peste ei se turna var, in ideea ca varul va
> izola virusul respectiv. Ceea ce nu stiau medicii din acele
> vremuri insa, se referea la longevitatea virusului si la
> faptul ca varul actioneaza ca un izolator: adica, pe de o
> parte, izola, intr-adevar, pentru moment, virusul ciumei,
> dar pe de alta parte il conserva, pur si simplu. Ciuma, o
> boala necunoscuta europenilor, avea sa fie adusa din pustele
> Asiei de hunii lui Attila in a doua jumatate a secolului al
> V-lea.
>
> De-a lungul secolelor au fost o
> serie de epidemii de ciuma, dar cea mai cumplita s-a
> declansat in timpul domniei lui Caragea, in anul 1812.
> Bucurestiul a fost aproape pustiit in acele vremuri iar cei
> care nu mureau loviti de cumplitul flagel, paraseau orasul
> catre zone mai ferite, in special zone de munte si de
> padure. Scrierile din acea perioada spun ca tacerea era atit
> de apasatoare peste Bucuresti, incit se puteau auzi
> filfiitul din aripi ale pasarilor si zgomotele produse de
> ciocul acestora, ca un fel de prevestire a nenorocirilor.
> Din pacate, in timp, s-a petrecut un eveniment care nu a
> putut fi prevazut de edilii secolelor respective: marginea
> Bucurestilor a devenit zona centrala, iar actualele
> excavatii pot scoate oricand la suprafata mortii adormiti de
> ciuma.
>
>
>
>
>
> In urma mai bine de 30 de
> ani, cand au inceput sapaturile pentru metrou si pentru Casa
> Poporului, in unele locuri s-au descoperit locuri unde
> fusesera ingropati ciumatii. Doar printr-un noroc epidemia
> nu s-a declansat existind riscul ca la orice noua
> constructie sa fie descoperite gropi comune cu morti de
> ciuma. Mai mult, se pare ca, din diverse motive, o parte din
> cei morti au fost aruncati in subterane, acoperiti cu var ti
> surpat apoi pamantul de deasupra. Specialistii in
> virusologie afirma ca la ora actuala virusul de ciuma nu mai
> este mortal, dar asta doar in cazul in care este depistat la
> timp si izolat. Pentru ca exista voci care spun ca
> vaccinurile impotriva ciumei sunt putine si ineficiente,
> atita vreme cit au fost obtinute din tulpini deja invechite
> ale virusului respectiv.
>
>
>
>
> Ioana Matei, arheolog, considera ca: “numarul
> celor morti de ciuma si ingropati la temelia propriei case
> sau inhumati in graba poate fi foarte mare, iar in zilele
> noastre s-a pornit o adevarata campanie de construire a unor
> blocuri gigant in Bucuresti. Interesele de moment pot face
> ca orice descoperire de aceasta natura sa fie tinuta strict
> secreta, intrucit oprirea, chiar si partiala a lucrarilor de
> constructie, ar cauza pierderi imense pentru antreprenori si
> investitori. Asa ca cei mai multi, daca vor descoperi astfel
> de cadavre infestate cu ciuma, nu numai ca nu vor sti cu ce
> au de-a face, dar exista riscul ca sa le arda in
> crematoriile proprii si in felul acesta sa declanseze, pur
> si simplu, epidemia
> mortala”.
> Lacul urias de
> sub capitala Romaniei
>
>
>
> Cu milioane de ani
> in urma, pe locul unde este astazi Bucurestiul se intindea
> Marea Getica. Treptat, fundul marii s-a ridicat iar marea
> s-a retras, facand loc manoasei Cimpii Romane. Cu toate
> acestea, un fenomen ciudat, dar deloc rar, a dus la
> conservarea unei parti a fostei mari, sub forma unui lac
> subteran. Ne explica domnul Andrei Mocanu, geolog de
> profesie, care la ora actuala scrie despre istoria geologica
> a Bucurestiului: “Practic ce s-a intamplat in acele
> vremuri: din cauza efortului pamantului, scoarta terestra
> s-a ridicat, pur si simplu, formind o concavitate in care
> s-a pastrat apa marii milenare. Imaginati-va urmatorul
> aspect: aveti o saltea de plaja, plina cu aer. Puneti pe ea
> o galeata cu apa, plina, la mijloc, apoi indoiti cele doua
> margini ale saltelei pana cand se impreuneaza. In felul
> acesta
> galeata a ramas la mijloc, dar in acelasi timp este
> complet acoperita de cele doua margini ale saltelei. Exact
> asta s-a intamplat cu Marea getica: apa s-a retras parsial,
> iar marginile scoartei terestre s-au incretit pana cand au
> format zona de deal pe care s-a ridicat, ulterior,
> Bucurestiul”.
>
> In sustinerea
> teoriei sale, domnul Mocanu aduce fenomenele care se petrec
> fie zilnic, in statiile de metrou fie in perioadele cu ploi,
> cand canalele se infunda. “Apa se scurge, e adevarat, dar
> la un moment dat lacul subteran se umfla si da pe dinafara,
> lucru care duce la saturatia pamantului cu apa si la
> aparitia fenomenului de baltire. Fenomenul nu are nici o
> legatura cu asa zisa canalizare defectuoasa - care oricum
> este defectuoasa - ci cu saturatia dcu apa a pamantului.
> Apoi, nu-mi spuneti ca nu ati remarcat, faptul ca in anumite
> statii de metrou, indiferent daca este zi sau seara, se aude
> curgand permanent o apa. Nu e vorba despre nici un riu ci
> pur si simplu de canalele prin care apa de la suprafata se
> scurge in lacul subteran”.
>
> O bomba naturala
> care poate exploda oricand
>
> Mai mult, domnul
> Mocanu considera ca Ceausescu a facut, printre multe altele,
> o gresala capitala in perioada de urbanizare si modernizare
> a Bucurestiului: a construit lacul de la Ciurel, pe
> Dambovita. Initial lacul s-a vrut sa fie transformat in
> primul port pe Dambovita, barci si vaporase de mic tonaj
> urmind sa strabata drumul pana al dunare. “Din nefericire,
> presiunea pe care lacul Ciurel o exercita asupra pinzei
> freatice din adancime s-a dovedit fatala, aducand o serie de
> izvoare mai mici sau mai mari, catre suprafata, impiedicand
> deversarea acestora in lacul de sub Bucuresti”. Si asta nu
> este totul, presiunea exercitata ducand la aparitia unui
> pericol despre care cei mai multi nici macar nu au habar,
> anume pungile cu gaze de sub oras. “Unii spun ca din cauza
> lucrarilor de punere a conductelor cu gaz, in
> Bucuresti, s-a ajuns la situatia in care Capitala sta
> efectiv pe o bomba care poate exploda in orice ceas. Este o
> aberatie si in acelasi timp este purul adevar. De ce este o
> aberatie? Simplu, pentru ca in cazul unei explozii locale,
> alimentarea cu gaze se intrerupe aproape instantaneu. Deci
> ar putea, cel mult, sa aibe loc o explozie undeva la un
> bloc, cel mult. In acelasi timp insa, Bucurestiul sta pe o
> acumulare de gaze. Acestea s-au format, de-a lungul
> milioanelor de ani, prin putrezirea animalelor marine care
> traiau pe vremuri in Marea Getica si care au fost izolate,
> in momentul in care pamantul s-a incretit si a format
> concavitatea in care se gaseste lacul subteran, iar
> presiunea exercitata de Lacul Morii si de apele subterane,
> risca oricand sa impinga aceste gaze spre suprafata. Din
> pacate, nu exista o modalitate de ardere controlata a
> acestor gaze, pentru ca orice flacara care ajunge in adanc
> poate transforma zona intr-una desertica.
>
> Bucurestiul de acum
> 2300 de ani
>
> Cu toate acestea,
> exista o minune care pana acum a facut fata pericolului din
> adancuri: canalele si subteranele Bucurestiului. Si nu
> vorbim despre canalele construite de comunisti, ci despre
> subteranele existente de mii de ani in aceasta zona. Domnul
> Iulian Georgescu, profesor de istorie, are propria sa
> opinie:
>
> “Aduceti-va aminte
> ca fanariotii se plimbau cu trasura pe sub pamant. Chiar
> credeti ca intr-o suta de ani, acei fanarioti puteau sa
> construiasca asemenea coridoare tainice? Pai sa nu uitam cit
> a durat ca sa fie preschimbate subteranele si transformate
> in metrou, asta la sfirsit de secol XX, cu utilaje si
> oameni. Deci cum va inchipuiti ca puteau sa faca acei
> fanarioti lucrarile de amenajare a subsolului cu o sapa si o
> galeata rudimentara?! Nu, domnilor, subteranele au existat
> dintotdeauna si ele sunt pomenite chiar si pe vremea
> dacilor. Pentru ca Bucurestes, in anii 292 i. H. era atestat
> documentar ca fiind capitala Gaetiei (Getiei), condusa in
> acei ani de Dori regis thracum: Dromichaites, cum i-au spus
> grecii sau Doru Mihaita, asa cum i se spunea in
> realitate”.
>
> Subteranele,
> indiferent cine le-a construit, au scapat pana acum
> Bucurestiul de o eventuala explozie, gazele acumulate in
> adinduri gasind loc de trecere catre suprafata si intr-o
> asemenea concentratie incit sa nu fie periculoase pentru
> oameni.
>
> “Se mai intampla
> ca uneori, o punga mai mare de gaze sa iasa din adancuri si
> atunci, de regula, bucurestenii se pling de dureri de cap,
> de ameteli sau au o stare de somnolenta, de lene. Nu e
> vorba despre nici o boala pe sistem nervos sau de nici o
> oboseala cronica, asa cum lasa unii sa se inteleaga, ci pur
> si simplu de inhalarea unei cantitati prea mari din acele
> gaze. Acum doar nu o sa vreti sa se anunte la televizor ca
> Bucurestiul este in pericol, ca doar banii in Bucuresti se
> fac si cele mai mari interese aici sunt”.
>
> Subteranele
> salvatoare
> Numai ca blestemul care a cazut pe neamul getilor
> s-a transmis si catre noi, urmasii lor. Pentru ca ceea ce
> ne-a salvat pana acum ne poate aduce pieirea de acum
> inainte. Subteranele de sub capitala, desi construite dupa
> forma unui furnicar, au adus cu ele un pericol nou: orasul
> se poate surpa sau macar unele zone ale acestuia, intrucit a
> ajuns sa semene cu un urias svaiter.
> “Este si motivul principal pentru care reteaua
> de metrou este permanent prelungita”, este de parere
> domnul Mocanu. “Pentru ca prin asta o serie de subterane
> sunt cimentate, betonate si intarite cu liniile de metrou,
> ducand la o crestere a securitatii zonei respective. Cel mai
> mare dezastru s-a petrecut in timpul cutremurului din 1977
> cand, din cauza acestor goluri de sub oras, aproape tot
> centrul Bucurestiului s-a naruit. Atunci s-a alarmat
> Ceausescu si a pornit campania de construire intensiva a
> metroului, oferind poporului o explicatie plauzibila si
> ascunzind existenta trecatorilor subterane, de teama de a nu
> fi folosite de eventualii dizidenti”.
> Pamantul viu de sub
> Capitala
> Cei care au lucrat la metrou au vazut si au auzit
> lucruri greu de crezut. Mircea Ioanid, pensionar, isi
> aminteste cu groaza niste intamplari din anii `80 al caror
> martor a fost pe cand cara cu basculanta pamant din
> subteran.
> “Nu am fost singurul care am trait astfel de
> intamplari, dar sunt singurul care a mai ramas in viata dupa
> tot ce s-a intamplat. Pentru ca pamantul i-a inghitit, pur
> si simplu pe ceilalti. Pamantul era viu, la propriu. Si eu
> eram tinar sofer si in putere si nu ma temeam asa, cu una cu
> doua, dar cand imi amintesc de intamplarile respective mi se
> zbirleste si acum parul in cap de frica”. Dumnealui
> sustine ca, in 1982, unul dintre excavatoare a scos la
> suprafata un cadavru bizar. Avea in jur de 2 metri si ceva
> si era imbracat straniu, cu un fel de roba rosie si cu o
> masca neagra pe fata. Pielea era de o culoare maronie. Ceea
> ce ne-a uimit pe toti a fost senzatia ca acel barbat era
> inca viu. Avea ochii larg deschisi iar fata sa, desi cu
> trasaturi frumoase, inspira teama. Unul dintre colegii mei
> chiar a facut o gluma
> si spunea ca asa trebuie sa arate Satana, daca o exista.
> Nu stiu daca a fost o simpla coincidenta sau mai mult, dar
> la cateva zile dupa, pe colegul asta l-au descoperit mort.
> La autopsie medicii au spus ca avea toate organele interne
> imprastiate, ca si cum ceva ii explodase in
> interior”.
> Dar ceea ce i-a uimit pe cei citiva lucratori care
> au vazut cadavrul a fost obiectul ciudat pe care aratarea il
> tinea in mana si care semaca cu un baros mai mare termanat
> cu o secure cu doa taisuri. “Si nu atit arma din mana
> aratarii ne-a uimit cit mai ales faptul ca nu mai vazusem
> niciodata nimic asemanator si ca, desi parea ca statuse sub
> pamant timp de sute de ani, nu avea nici un fel de rugina pe
> ea. Arma si cadavrul au fost izolate pana urma sa vina un
> specialist, dar in seara respectiva au disparut complet, in
> mod surprinzator. “Au venit cei de la Securitate si ne-au
> intors pe toate fetele, ne banuiau ca suntem intelesi cu
> dusmanii de clasa si ca am ascuns cadavrul. Dar am trecut si
> de asta. In schimb, ceilalti colefgi ai mei au disparut, pe
> rind, inghititi de pamant, fara ca cineva sa mai dea de urma
> lor.
> La disparitia unui am fost de fata si nu am putut uita
> nici acum urletul animalic pe care l-a scos, strigand,
> incercand sa se agate cu unghiile de o margine de pamant:
>
> mi-am cerut transferul pe un alt santier”...
> Refugiul ultimilor
> zei ai dacilor
> Legendele vechi vorbesc despre o rascoala a
> uriasilor si a titanilor impotriva stapanului de atunci al
> Pamantului, respectiv Zeus. Rasculatii au invins, in prima
> faza dar zeii au fost ajutati de eroul pelasg Hercule care
> i-a invins, i-a ferecat cu lanturi grele si i-a aruncat sub
> pamant. Tainita in care au fost azvirliti titanii se pare sa
> fi fost Bucurestiul, iar subteranele au fost construite de
> Hefaistos, zeul din adancuri, special incit nici una sa nu
> duca la suprafata. Domnul Alexandrescu Tiberiu, etnolog si
> folclorist, spune ca legenda Minotaurului este adevarata,
> dar realitatea a fost deformata..
> “Bucurestes a fost numit asa in urma victoriei
> asupra titanilor, pentru ca zeii cei vechi s-au bucurat de
> triumful lor vremelnic si au construit un oras in care
> oamenii sa se bucure mereu si sa celebreze de-a pururea
> victoria asupra titanilor. Numai ca aici, sub Bucurestes, a
> fost construita, de asemenea si cea mai cruda inchisoare,
> ferecata cu lacate magice: un labirint in care cei care
> patrundeau nu mai ieseau niciodata la suprafata, pentru ca
> nu mai reuseau sa gaseasca drumul. Va intrebati de ce oare
> nu le dadea prin minte sa faca semne pe pereti si sa mearga
> dupa ele? Simplu, pentru ca labirintul insusi era viu si isi
> schimba retelele de colidoare permanent. Pamantul acesta,
> domnilor, a fost un pamant viu dintotdeauna. De aia tara s-a
> numit Getia sau Geia iar getii au fost fii sai”.
> Si tot aici, in labirintul de sub Bucurestes,
> domnul Tiberiu considera ca au fost inchisi ultimii zei de
> catre Apostolul Andrei, cel care i-a crestinat pe daci.
> “Poate o sa vi se pare ciudat ca un intelectual ca mine
> crede in zei si in forte nevazute. Credeti-ma cand va spun
> un lucru: cu cit stiinta se dezvolta mai mult, cu atit mai
> mult ea se apropie de Dumnezeu. Ajungem sa ne punem niste
> intrebari firesti iar raspunsurile nu le putem gasi in
> aceasta lume, pe calea rationamentului logic. Iar fenomenele
> din adancul Bucurestilor sunt dincolo de orice logica si
> ratiune”, incheie domnul Tiberiu.
> Taina bisericilor ortodoxe
> Pentru a afla mai multe, ne-am adresat unui mic
> grup de specialisti in domeniul paranormalului si i-am rugat
> sa ne ajute sa ne formam o parere asupra lucrurilor pe care
> le-am aflat. Irina Asaftei, Remus Dumitru si Petre Petre
> sunt mediumuri cunoscute in lumea lor si care se ocupa cu
> masurarea cimpurilor de forta si a perturbarilor acestora.
> De la ei am aflat un lucru interesant, anume ca, din punct
> de vedere energetic, Bucurestiul este pozitionat pe un nod
> de energie negativa telurica.
> “Asta nu inseamna ca Bucurestiul este negativ,
> ci ca acel cimp, in functie de directia sa de expansiune,
> poate afecta viata de la suprafata fie pozitiv fie negativ.
> Curgerea energiei se face sub forma unei spirale care se
> deplaseaza periodic in jurul unui punct de sprijin.
> Cand sensul de curgere al spiralei este in sus, la suprafata
> totul se resimte sub forma unui boom economic, al unei
> dezvoltari puternice, al unui nivel de trai imbelsugat. Cand
> spirala se invirte si directia de curgere a energiei este
> catre centrul pamantului, atunci avem la suprafata o
> perioada de regresie economica, de dezastre, de boli si
> nefericire. Iar cand spirala deplaseaza energia lateral, de
> regula exista momente de stagnare economica si spirituala,
> la suprafata”.
> Din pacate, toti trei sunt de acord cu un aspect:
> directia de deplasare a energiei nu poate fi prevazuta ci
> doar constatata si masurata, ceea ce inseamna ca nu se pot
> lua masuri pentru contracararea efectelor negative. “Mai
> ales ca nu exista o regula a deplasarilor: pot fi tri
> deplasari laterale urmate de una verticala in sus sau in jos
> sau pot fi cicluri de cite o singura deplasare in jurul
> punctului de sprijin”. Cu toate acestea, dumnealor sustin
> ca in ultimii ani, oamenii au gasit, voluntar sau
> involuntar, o metoda ca sa contracareze deplasarile din
> adancuri: construirea bisericilor ortodoxe.
> “Finisarea unei biserici activeaza cimpuri de
> forta deosebite si fac in asa fel ca deplasarea energiei sa
> se orienteze, treptat, catre in sus sau cel mult lateral. In
> ultimii 15 ani de cand ne cunoastem noi, am remarcat practic
> ca la fiecare biserica ortodoxa construita, cimpul de forte
> de sub Bucuresti s-a schimbat, a devenit mai stabil si mai
> puternic, ca si cum fiecare lacas de cult a functionat ca un
> fel de amplificator si stabilizator de energie telurica”,
> incheie doamna Asaftei.
> Stand si analizand fiecare dintre opiniile
> specialistilor, nu am putut sa nu ma gandesc, cu groaza, ca
> fiecare zi este o zi periculoasa si poate fi ultima zi din
> viata unei metropole. Si abia atunci am realizat cit de
> intelepti au fost stramosii nostri, numind acest oras Orasul
> Bucuriei, orasul care traieste intens fiecare ceas din viata
> sa, orasul care se bucura de fiecare secunda ce i-a fost
> daruita sau harazita... Poate de zeii din adancuri, poate de
> titani sau poate de entitati a caror existenta mintea
> noastra rationala si logica se teme sa o recunoasca sau sa o
> accepte.
> Eliszar
>
Ma gindesc...
Ma tot gindesc eu ca prostul, ca neofitul, la o chestie. Deci avem criza economica. Ok. Asta e. Au mai fost crize economice in istorie. Si mondiale si specifice Tarilor Romanesti. Deci daca studiez problema, pot gasi cauze si chiar metode de remediere aplicate atunci. Deci iau criza de acum- o studiez, ii gasesc cauzele si incerc sa gasesc o solutie. nu uit- traiesc in secolul 21, deci tin cont de anumiti factori. Imposibil sa nu gasesc o solutie. IMPOSIBIL ca din 22 milioane de romani cineva sa nu fi facut asta. Stiu 3 nume mari- Stolojan, Isarescu , Croitoru, oamenii care au lucrat cu sau la banca Mondiala, au titluri de doctori, personalitati! CARE MAMA [***] E SOLUTIA LOR VIABILA CARE SA NE SCOATA DIN CRIZA?
sau poate posturile lor la Banca Mondiala au fost o recompensa pentru anumite servicii?
SINCER- VREAU SI EU O SOLUTIE PT IESIREA DIN CRIZA!
Si macroeconomia are anumite mecanisme ce pot fi studiate si se poate gasi o solutie viabila pt Romania.
sau poate posturile lor la Banca Mondiala au fost o recompensa pentru anumite servicii?
SINCER- VREAU SI EU O SOLUTIE PT IESIREA DIN CRIZA!
Si macroeconomia are anumite mecanisme ce pot fi studiate si se poate gasi o solutie viabila pt Romania.
Despre frumusetea pierduta a vietii
Despre frumusetea pierduta a vietii
Andrei Plesu
Daca ma gândesc bine, reprosul esential pe care îl am de facut tarii si vremurilor este ca ma împiedica sa ma bucur de frumusetea vietii. Din când în când, îmi dau seama ca traiesc într-o lume fara cer, fara copaci si gradini, fara extaze bucolice, fara ape, pajisti si nori.
Am uitat misterul adânc al noptii, radicalitatea amiezii, racorile cosmice ale amurgului. Nu mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul prafos si umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emotie, miracolul ploii si al stelelor. Nu mai privesc în sus, nu mai am organ pentru parfumuri si adieri.
Fosnetul frunzelor uscate,transluciditatea nocturna a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, padurea, vitele, orizontul tulbure al câmpiei, colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele launtrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasa, pentru cheful asezat.
Sunt ocupat. Sunt grabit.
Sunt iritat, hartuit, coplesit de lehamite. Am o existenta de ghiseu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita interventii, sfaturi si complicitati. Am devenit mizantrop. Doua treimi din metabolismul meu mental se epuizeaza în nervi de conjunctura, agenda mea zilnica e un inventar de urgente minore. Gândesc pe sponci, stimulat de provocari meschine. Îmi încep ziua apoplectic, înjurând "situatiunea": gropile din drum, moravurile soferilor autohtoni, caldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, modele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, demagogia, coruptia, bezmeticia tranzitiei. Abia daca mai înregistrez desenul ametitor al câte unei siluete feminine, inocenta vreunui surâs, farmecul tacut al câte unui colt de strada.
Am ajuns sa ma comport ca si cum Hrebenciuc si Cozmanca, Sechelariu si Vanghelie, Ciorbea si Mihaela Tatu, Andreea Marin si Adrian Nastase, Constantinescu si Agathon, Talpes si Garcea ar exista cu adevarat.
Colectionez antipatii si prilejuri de insatisfactie.
Scriu despre mizerii si maruntisuri. Bomban toata ziua, mi-am pierdut încrederea în virtutile natiei si soarta tarii, în rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil. Patriotii de parada m-au trecut la tradatori, neoliberalii la conservatori, postmodernistii la elitisti.
Batrânilor le apar frivol, tinerilor - reactionar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispozitie, elanul, jubilatia. Nu mai am ragazuri fertile, reverii, autenticitati.
Ma misc, de dimineata pana seara, într-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate.
Apetitul vital a devenit anemic, placerea de a fi si-a pierdut amplitudinea si suculenta. Respir crispat si pripit, ca într-o etuva. Când cineva trece printr-o asemenea criza de vina e, în primul rând, umoarea proprie. Te poti acuza ca ai consimtit în prea mare masura imediatului, ca nu stii sa-ti dozezi timpul si afectele, ca nu mai deosebesti între esential si accesoriu, ca, în sfârsit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianta toxica a momentului si a veacului.
Suntem napaditi de probleme secunde. Avem preocupari de mâna a doua, avem conducatori de mâna a doua, traim sub presiunea multipla a necesitatii. Ni se ofera texte mediocre, show-uri de prost-gust, conditii de viata umilitoare.
Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie. Ne-am urâtit, ne-am înstrainat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vietii depline. Nu mai avem puterea de a admira si de a lauda, cu o genuina evlavie, splendoarea Creatiei, vazduhul, marile, pamântul si oamenii.
Suntem turmentati si sumbri. Abia daca ne mai putem suporta. Exista, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibila? Da, cu conditia sa ne dam seama de gravitatea primejdiei. Cu conditia sa impunem atentiei noastre zilnice alte prioritati si alte orizonturi.
Andrei Plesu
Daca ma gândesc bine, reprosul esential pe care îl am de facut tarii si vremurilor este ca ma împiedica sa ma bucur de frumusetea vietii. Din când în când, îmi dau seama ca traiesc într-o lume fara cer, fara copaci si gradini, fara extaze bucolice, fara ape, pajisti si nori.
Am uitat misterul adânc al noptii, radicalitatea amiezii, racorile cosmice ale amurgului. Nu mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul prafos si umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emotie, miracolul ploii si al stelelor. Nu mai privesc în sus, nu mai am organ pentru parfumuri si adieri.
Fosnetul frunzelor uscate,transluciditatea nocturna a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, padurea, vitele, orizontul tulbure al câmpiei, colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele launtrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasa, pentru cheful asezat.
Sunt ocupat. Sunt grabit.
Sunt iritat, hartuit, coplesit de lehamite. Am o existenta de ghiseu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita interventii, sfaturi si complicitati. Am devenit mizantrop. Doua treimi din metabolismul meu mental se epuizeaza în nervi de conjunctura, agenda mea zilnica e un inventar de urgente minore. Gândesc pe sponci, stimulat de provocari meschine. Îmi încep ziua apoplectic, înjurând "situatiunea": gropile din drum, moravurile soferilor autohtoni, caldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, modele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, demagogia, coruptia, bezmeticia tranzitiei. Abia daca mai înregistrez desenul ametitor al câte unei siluete feminine, inocenta vreunui surâs, farmecul tacut al câte unui colt de strada.
Am ajuns sa ma comport ca si cum Hrebenciuc si Cozmanca, Sechelariu si Vanghelie, Ciorbea si Mihaela Tatu, Andreea Marin si Adrian Nastase, Constantinescu si Agathon, Talpes si Garcea ar exista cu adevarat.
Colectionez antipatii si prilejuri de insatisfactie.
Scriu despre mizerii si maruntisuri. Bomban toata ziua, mi-am pierdut încrederea în virtutile natiei si soarta tarii, în rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil. Patriotii de parada m-au trecut la tradatori, neoliberalii la conservatori, postmodernistii la elitisti.
Batrânilor le apar frivol, tinerilor - reactionar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispozitie, elanul, jubilatia. Nu mai am ragazuri fertile, reverii, autenticitati.
Ma misc, de dimineata pana seara, într-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate.
Apetitul vital a devenit anemic, placerea de a fi si-a pierdut amplitudinea si suculenta. Respir crispat si pripit, ca într-o etuva. Când cineva trece printr-o asemenea criza de vina e, în primul rând, umoarea proprie. Te poti acuza ca ai consimtit în prea mare masura imediatului, ca nu stii sa-ti dozezi timpul si afectele, ca nu mai deosebesti între esential si accesoriu, ca, în sfârsit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianta toxica a momentului si a veacului.
Suntem napaditi de probleme secunde. Avem preocupari de mâna a doua, avem conducatori de mâna a doua, traim sub presiunea multipla a necesitatii. Ni se ofera texte mediocre, show-uri de prost-gust, conditii de viata umilitoare.
Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie. Ne-am urâtit, ne-am înstrainat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vietii depline. Nu mai avem puterea de a admira si de a lauda, cu o genuina evlavie, splendoarea Creatiei, vazduhul, marile, pamântul si oamenii.
Suntem turmentati si sumbri. Abia daca ne mai putem suporta. Exista, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibila? Da, cu conditia sa ne dam seama de gravitatea primejdiei. Cu conditia sa impunem atentiei noastre zilnice alte prioritati si alte orizonturi.
...............
Lecţia de limba română
Mini lectie de etimologie -
Radu Beligan - Motto pentru un volum de memorii: "Nu vorbi niciodata despre tine. Scrie! "
In ciuda diferentei de varsta dintre noi, Victor Eftimiu mi-a acordat prietenia lui, mai ales dupa ce am jucat rolul vagabondului din "Omul care a vazut moartea". Faceam deseori vacantele impreuna la mare si ne pierdeam in lungi discutii peripatetice, el in plina faconda, eu fermecat de eruditia lui in multe domenii.
Odata, la Constanta , ne-am oprit in fata unei vitrine in care erau expuse vreo douazeci de busturi in miniatura ale lui Ovidiu, exilatul de la Tomis. Niste orori din ghips, trase in serie. Peste gramada de busturi kitsch, un anunt scris cu litere mari preciza: "OVIZI, 6 lei.
Imi amintesc explozia de ras pe care ne-a starnit-o acest plural stupefiant si, de aici, consideratiile de ordin lingvistic. In fond, negustorul facuse o analogie: GUVID-GUVIZI, OVID-OVIZI...
Eftimiu, care se nascuse in Bobostita din Epirul albanez si n-a stiut, pana la sapte ani, nici o boaba romaneasca, era pasionat sa descopere originea unor cuvinte si detinea secretul multor etimologii neasteptate. De pilda, imi spunea el, cuvantul sandulie, cu care oltenii numesc covorasul de langa pat, vine de la frantuzescul "descente du lit". Cine si-ar fi inchipuit ca atat de neaosul mujdei vine tot din franceza: mousse d'ail (adica spuma de usturoi)?
Cuvantul misto, revendicat de tigani, deriva, dupa Eftimiu, de la sintagma nemteasca "mit stock", adica "cu baston", ceea ce inseamna cineva de conditie buna. Un tip cu baston e un tip misto!
Tot din germana ne vine si cuvantul smecher. Boierii olteni care aveau podgorii, imi explica Eftimiu, au angajat specialisti in degustarea vinurilor. In germana, schmecken inseamna a avea gust, a fi bun la gust. Omul care facea operatia era un smeker, adica un specialist pe care nu-l puteai pacali cu un vin prost. De aici, prin extensiune, un individ istet, imposibil de tras pe sfoara.
Cu totul neasteptata este originea altor doua cuvinte a caror etimologie o descoperise Eftimiu. E vorba de patachina si joben.
Dictionarul ne spune ca patachina e planta numita in latineste Rubia tinctorum, dar nu ne arata ca tot patachina se spune si unei femei de moravuri usoare. Care e radacina acestei patachine? In Bucuresti, exista pe vremuri un vestit mezelar pe nume Patac. Fratele acestuia a fost cel dintai care a deschis in Romania un "santan" pe bulevardul Elisabeta, importand de la Viena niste fete vesele care circulau seara pe bulevard in fata "institutiei", ca sa atraga clientela. Acestea erau "fetele lui Patac", adica patachinele...
In ce priveste cuvantul joben, multa lume se intreaba de ce acest soi de palarie e desemnata in toate limbile cu cuvintecare indica forma ei (in franceza haut-de-forme, in engleza top hat, in germana zylinder, in italiana cilindro, limba romana fiind singura in care numele inaltei palarii are cu totul alta denumire, afara de aceea populara de "tilindru". Explicatia este simpla: cel ce a introdus in Bucuresti prestigiosul acoperamant era un negustor francez care avea magazinul pe Calea Victoriei si se numea Jobin.
Tot Eftimiu mi-a revelat ca, in limba engleza, animalele comestibile au doua nume, un nume cand sunt moarte si un alt nume cand sunt vii. Boul se cheama OX cand e pe patru picioare. Si cand e taiat se cheama beef.. Vitelul viu se cheama calf, mort se cheama veal. Porcului i se pune pig cand e viu si pork cand e mort. Oaia este sheep cand traieste, si, cand moare, devine mutton. De ce? Fiindca in Anglia , incepand cu secolul al XIII-lea, paznicii de turme au fost intotdeauna nemti: OX, sheep, calf, pig. In vreme ce bucatarii au fost totdeauna francezi: veau - veal; porc - pork; mouton - mutton; boeuf - beef!
Mini lectie de etimologie -
Radu Beligan - Motto pentru un volum de memorii: "Nu vorbi niciodata despre tine. Scrie! "
In ciuda diferentei de varsta dintre noi, Victor Eftimiu mi-a acordat prietenia lui, mai ales dupa ce am jucat rolul vagabondului din "Omul care a vazut moartea". Faceam deseori vacantele impreuna la mare si ne pierdeam in lungi discutii peripatetice, el in plina faconda, eu fermecat de eruditia lui in multe domenii.
Odata, la Constanta , ne-am oprit in fata unei vitrine in care erau expuse vreo douazeci de busturi in miniatura ale lui Ovidiu, exilatul de la Tomis. Niste orori din ghips, trase in serie. Peste gramada de busturi kitsch, un anunt scris cu litere mari preciza: "OVIZI, 6 lei.
Imi amintesc explozia de ras pe care ne-a starnit-o acest plural stupefiant si, de aici, consideratiile de ordin lingvistic. In fond, negustorul facuse o analogie: GUVID-GUVIZI, OVID-OVIZI...
Eftimiu, care se nascuse in Bobostita din Epirul albanez si n-a stiut, pana la sapte ani, nici o boaba romaneasca, era pasionat sa descopere originea unor cuvinte si detinea secretul multor etimologii neasteptate. De pilda, imi spunea el, cuvantul sandulie, cu care oltenii numesc covorasul de langa pat, vine de la frantuzescul "descente du lit". Cine si-ar fi inchipuit ca atat de neaosul mujdei vine tot din franceza: mousse d'ail (adica spuma de usturoi)?
Cuvantul misto, revendicat de tigani, deriva, dupa Eftimiu, de la sintagma nemteasca "mit stock", adica "cu baston", ceea ce inseamna cineva de conditie buna. Un tip cu baston e un tip misto!
Tot din germana ne vine si cuvantul smecher. Boierii olteni care aveau podgorii, imi explica Eftimiu, au angajat specialisti in degustarea vinurilor. In germana, schmecken inseamna a avea gust, a fi bun la gust. Omul care facea operatia era un smeker, adica un specialist pe care nu-l puteai pacali cu un vin prost. De aici, prin extensiune, un individ istet, imposibil de tras pe sfoara.
Cu totul neasteptata este originea altor doua cuvinte a caror etimologie o descoperise Eftimiu. E vorba de patachina si joben.
Dictionarul ne spune ca patachina e planta numita in latineste Rubia tinctorum, dar nu ne arata ca tot patachina se spune si unei femei de moravuri usoare. Care e radacina acestei patachine? In Bucuresti, exista pe vremuri un vestit mezelar pe nume Patac. Fratele acestuia a fost cel dintai care a deschis in Romania un "santan" pe bulevardul Elisabeta, importand de la Viena niste fete vesele care circulau seara pe bulevard in fata "institutiei", ca sa atraga clientela. Acestea erau "fetele lui Patac", adica patachinele...
In ce priveste cuvantul joben, multa lume se intreaba de ce acest soi de palarie e desemnata in toate limbile cu cuvintecare indica forma ei (in franceza haut-de-forme, in engleza top hat, in germana zylinder, in italiana cilindro, limba romana fiind singura in care numele inaltei palarii are cu totul alta denumire, afara de aceea populara de "tilindru". Explicatia este simpla: cel ce a introdus in Bucuresti prestigiosul acoperamant era un negustor francez care avea magazinul pe Calea Victoriei si se numea Jobin.
Tot Eftimiu mi-a revelat ca, in limba engleza, animalele comestibile au doua nume, un nume cand sunt moarte si un alt nume cand sunt vii. Boul se cheama OX cand e pe patru picioare. Si cand e taiat se cheama beef.. Vitelul viu se cheama calf, mort se cheama veal. Porcului i se pune pig cand e viu si pork cand e mort. Oaia este sheep cand traieste, si, cand moare, devine mutton. De ce? Fiindca in Anglia , incepand cu secolul al XIII-lea, paznicii de turme au fost intotdeauna nemti: OX, sheep, calf, pig. In vreme ce bucatarii au fost totdeauna francezi: veau - veal; porc - pork; mouton - mutton; boeuf - beef!
marți, 8 decembrie 2009
sâmbătă, 5 decembrie 2009
MOS NICOLAE
AI FOST CUMINTE?...
In noaptea de colinda vie, cind stelele inghetate atirna pe cer si din munti iarna vine cu danganit de clopot simt caldura vorbelor si aburul iubirii aduse in prag de mos batrin cu nume de sfint (Sfantul Nicolae)...
E seara minunilor, a visului si a sperantei...
E seara cind cineva drag iti va umple condurii cu dragoste, bucurie si incredere...
E seara cind cuvintele sunt putine si gesturile sunt pline de intelesuri.. .
E seara cind supravietuim nu datorita grijii ce ne-o purtam, ci datorita iubirii celorlalti.. .
E seara tacerilor ce vorbesc...adevarate conversatii intre cei ce nu locuisc pe planeta cu noi, ci in noi, in suflet, in inima, in ginduri, in vise, in lacrimi, in ochi, in fiinta noastra...
...Sa mai credem si anul asta in minuni....sa nu uitam sa fim copii...sa nu uitam de noi, de cei ce ii iubim si ne iubesc...
... Ai ghetute?... Lustruieste- le bine si pune-le pe pervaz...inchide ochii si viseaza...
Miine vei gasi acolo dovada iubirii...si daca nu e nimeni care sa-ti picure dragoste in conduri, pune tu o petala, o creanga, o urma a ceea ce tu consideri ca te reprezinta ...amintiri, lacrimi, vorbe, plins, hohot de bucurie...
Mosul va veni daca nu uiti sa crezi in el si daca ai inima de copil... Eu voi fi cu el sa te alint cu vorbe si sa te fac sa retraiesti o vreme ce a fost magnifica si incepe cu a fost odata...
...Sa nu faci zgomot...sa nu te uiti pe gaura cheii...e aici...presara dragoste in viata ta...
LA MULTI ANI CU SANATATE!...
In noaptea de colinda vie, cind stelele inghetate atirna pe cer si din munti iarna vine cu danganit de clopot simt caldura vorbelor si aburul iubirii aduse in prag de mos batrin cu nume de sfint (Sfantul Nicolae)...
E seara minunilor, a visului si a sperantei...
E seara cind cineva drag iti va umple condurii cu dragoste, bucurie si incredere...
E seara cind cuvintele sunt putine si gesturile sunt pline de intelesuri.. .
E seara cind supravietuim nu datorita grijii ce ne-o purtam, ci datorita iubirii celorlalti.. .
E seara tacerilor ce vorbesc...adevarate conversatii intre cei ce nu locuisc pe planeta cu noi, ci in noi, in suflet, in inima, in ginduri, in vise, in lacrimi, in ochi, in fiinta noastra...
...Sa mai credem si anul asta in minuni....sa nu uitam sa fim copii...sa nu uitam de noi, de cei ce ii iubim si ne iubesc...
... Ai ghetute?... Lustruieste- le bine si pune-le pe pervaz...inchide ochii si viseaza...
Miine vei gasi acolo dovada iubirii...si daca nu e nimeni care sa-ti picure dragoste in conduri, pune tu o petala, o creanga, o urma a ceea ce tu consideri ca te reprezinta ...amintiri, lacrimi, vorbe, plins, hohot de bucurie...
Mosul va veni daca nu uiti sa crezi in el si daca ai inima de copil... Eu voi fi cu el sa te alint cu vorbe si sa te fac sa retraiesti o vreme ce a fost magnifica si incepe cu a fost odata...
...Sa nu faci zgomot...sa nu te uiti pe gaura cheii...e aici...presara dragoste in viata ta...
LA MULTI ANI CU SANATATE!...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)