miercuri, 18 martie 2009

A fost odata o cafenea...

a fost odata un forum al profesorilor, un loc unde ma simteam bine, aveam prieteni virtuali, era un loc super. Nu as fi pierdut o zi fara sa trec pe acolo. Macar 2 ore. Apoi s-a infiintat o cafenea si chiar daca la inceput m-am simtit revoltata, suparata, exilata, a sfirsit prin a-mi placea. Regaseam prietenii. Si acum in ultimul timp s-a dus. Pentru mine si-a pierdut farmecul. De ce oare? Din cauza dorintei noastre de nou? Am intrat intr-o rutina? Stii prea bine ce vei gasi acolo, oamenii nu te mai surprind? Rautatile si razboaiele sunt tot alea? Apar clone noi, dar replicile sunt acelasi. A aparut tradarea! Sincer la unii din prietenii virtuali nu stiu la ce sa ma astept. Nu stiu cit de sinceri au fost, daca prietenia a fost reala sau doar simulata. In rest in cafenea, totul e la fel, nimic nou, nimic imprevizibil.

Un comentariu:

Anonim spunea...

buna nectara
tocmai am decoprit blogul tau si acum citesc cu nesat povestile tale...e minunat ce scrii...

in ceea ce priveste forumul si implicit cafeneaua, ai dreptate..nici pe mine nu ma mai atrage...se face conversatie asa, in dorul lelii dar nu mai e plin de viata, nu mai e captivant
salutari calduroase de pe meleaguri trotusene !!!
te imbratisez , cu drag, GICA !!1