Guess Who - Onoare (Videoclip)

'The Motherhood' feat. Fiat 500L

miine devin manelista- ma duc la gratar la iarba verde (barbeque ii zice). Dar am o mica problema. Nu am cu ce. Nici bani- praf rau de tot- nici carne- nici benzina pt masina, nici suc. Sunt romanca-trebuie sa gasesc o solutie. Si am gasit. Miine ma duc la benzinarie si fac plinul (sotul, nu eu) apoi la casa precizez- "Se trece in contul lui Oprescu. Ma duc la hypermarket, umplu cosul si precizez-"Se trece in contul lui Prigoana. Rovinieta sa o plateasca Paleologu. Marti ma orientez pt Poteras, Manescu si Florescu. Analizele medicale s-a oferit DD. Acum daca pot poate rezolv si cu operatiile ca e superoferta. Si uite asa ar trebuie sa profitam si noi de ultima saptamana electorala. Cele de mai sus sunt un pamflet. Normal ca voi sta acasa si voi rezolva din problemele pe care le am.

Jumatate din text- bla, bla, bla - nici jumatate adevar! "Viata m-a invatat ca lumea este amabila daca eu sunt amabil;" Da, sigur, vezi sa nu! De fapt sunt privita ca o fraiera si tratata ca atare! "ca persoanele sunt triste daca eu sunt trist;" Poftim???????????? Pe toti ii doare undeva de tristetea mea. Le pasa cit negru sub unghie. Eventual primesti "vorbe de complezenta" vai!!, nu fi trist, miine va fi mai bine, etc. etc.. "ca toti ma iubesc daca si eu ii iubesc;" sigur!!! Dar nu in lumea reala. Ca mai sus- nu mai poate lumea de dragostea mea pt ea sau de tristetea mea. Stiti-lumea se invarte foarte bine si fara mine si sincer putin ii pasa de existenta mea! Daca miine as disparea nu s-ar intampla nimic. Deci? "ca toti sunt rai daca eu ii urasc;" Sunt rai pentru ca asa sunt ei! Si culmea - le merge foarte bine. Vrei sa fii bun? Sa faci lucruri bune? Nu as sfatui pe nimeni sa faca asta! Cea mai mare gresala! "ca exista fete zambitoare daca eu le zambesc;" Sigur! Cum sa nu! Eventual poti auzi- Tu ce tot zambesti ca proasta? "ca exista fete amarate daca eu sunt amarat;" Nu, exista feţe fericite ca eu sunt amarit. Eventual pot sa isi puna o masca pe fata de falsa compatimire. "ca lumea este fericita daca eu sunt fericit;" Lumea e indiferenta la fericirea mea. Eventual pot starni un val de rautate si invidie. Proasta asta sa fie fericita? "ca lumea se supara daca eu ma supar; " Lumea e fericita cand eu ma supar! "ca exista persoane recunoscatoare daca eu sunt recunoscator;" In aceasta lume sigur nu! Poate intr-o lume paralela. "viata este ca o oglinda: daca zambesc, oglinda imi intoarce zambetul. " Incercat. La zimbet clar imi iau o palma. " Atitudinea pe care o am in fata vietii este aceeasi pe care viata o va lua fata de mine". Cu semn schimbat! Faci bine, primesti rau. "Cine vrea sa fie iubit, sa iubeasca!" Alegerea fiecaruia! "Unicul motiv sa fii fericit este pentru ca tu hotarasti sa fii fericit." Singurul lucru adevărat din toata polologhia de mai sus.

Sfarsit liceu-best memories .wmv

"Padurea Baciu, un Triunghi romanesc al Bermudelor" - documentar RO

Cat Gives Dog A Massage this is the life yo

Claude Barzotti: Prend bien soin d'elle

Puggles teach baby to chew.

Gigliola Cinquetti - Non ho l'età

Oh Lady Mary / 1969

Alain Barriere & Noelle Cordier - Tu T`en Vas

GASLAND Trailer 2010

LADY IN BLUE

Azi am avut evenimente. Am cautat intre Piata Romana si Piata Unirii o mercerie. Stiam eu ceva din timpul facultatii si am zis sa vad daca mai pot sa fac drumul pe jos. E drept ca in facultate plecam de la Guvern pina in piata Unirii pe jos, cu deviere pe Lipscani, dar merge si Romana la virsta mea. Si incet, incet ca nu mai pot merge repede am luat-o la pas. Trebuia sa trec si pe la libraria Nemira sa ridic niste carti, am bagat un nas si pe la librariile Adevarul - inca scumpe (7,99 lei o carte- eu am lut cu 3,25-mai asteptam) am renuntat la Cartaresti si da-i inainte. Pina la Baratia nicio mercerie dar......3 S.E.X. shop. 3!!! Ce grija au astia de noi! In final la Baratia unica in zona , fara firma (o stiam eu de mult si e neschimbata)"Steluta" merceria mult dorita. Singura, mica cu farmecul magazinelor vechi. Bucuresti - magazinul e inchis de mult, Lipscani ce am putut vedea- nu , cafenele, banci, suvenir, Cocor - pas - prea scump nu tine mercerie, "Mama si copilul" de unde am cumparat landoul pt Dani acum 20 de ani- e sediu de banca, cum depasesti Inter multe magazine inchise, falimentare. O oprire necesara in "Piata Universitatii" super- cam 100 de oameni scandau in ciuda frigului si mi-au umplut inima de speranta, mai ales ca continuau sa vina. In rest un centru de capitala care acum citiva ani se apropia de Paris acum citiva ani si care acum se apropie mult de Chisinau. Dar traim bine, nu? Stiti care e singura zona prospera vizibil in Bucuresti? Piata Dorobanti. Va mira? Nu cred. Acolo sigur nu au mercerie. In fond de ce ar trebui asa ceva? Nu iti place ceva arunci, nu repari. Gioconda de linga Atenee Palace Hilton e desfiintata de mult. [***] shop, toale multe gen MAX STORE -13 lei sau de firma, suvenire romanesti cu produse din China, sosele curate, dar trotuare pe care este o adevarata aventura sa mergi si acolo unde au fost curatate este o gresie ce poate rivaliza cu succes cu orice patinoar, statii de autobuz in care trebuie sa te urci pe gramezi de zapada de inghetata ca sa te poti urca apoi in autobuz. Bucuresti - capitala europeana, secol XXI, 2012. Asa se zice. Dar cum eu oficial is nascuta in 2067, totul e posibil.

Anonymous Romania

Scrisoare

Scrisoare deschisă către preşedintele Traian Băsescu C.T.Popescu Domnule Băsescu, te-am privit şi voi continua să te privesc cu statornică scârbă. Însă, dincolo de scârba mea, un concurs de împrejurări care conţine prostia unora, ticăloşia altora şi indiferenţa celor mai mulţi a făcut să devii preşedinte al ţării mele. Nu m-am aşteptat nicio clipă ca, ajuns în această demnitate, să poţi deveni altceva decât eşti, dar am vrut să sper că măcar vei încerca să pari. Mă felicit că nu am investit prea mult în această speranţă. Ex nihilo nihil. Dispreţul pe care ţi-l port e lesne de argumentat: reprezinţi suma a tot ce are mai detestabil poporul român. Fără a avea măcar una din însuşirile admirabile ale acestui popor. Vreme de şase ani am trăit o neîncetată stupoare, colorată când şi când cu indignări sterile ori revărsări gastrice provocate de conduita ta. Vreme de şase ani, mulţi dintre noi am încetat să fim doar cetăţeni ai acestei ţări şi am devenit victime ale tulburărilor tale de personalitate, ale crizelor tale de nervi, ale sevrajelor tale, ale revărsărilor tale de ură, ale ticăloşiei tale, ale incompetenţei tale. Nu ştiu dacă în istoria modernă există şef de stat care să fi insultat atât de mulţi dintre propriii cetăţeni, cu atâta nesimţită uşurinţă. Observi că nu folosesc pluralul politeţii. Pentru că tu însuţi, în dialogul cu ceilalţi, ai răul obicei de a nu-l folosi. Şi voi refuza să îl folosesc doar formal, demonstrativ, numai pentru a vădi că sunt mai bine crescut decât tine. Vremea convenţiilor şi demonstraţiilor de tipul acesta a trecut. Am privit cu îngrijorare, în aceşti şase ani, obsesia ta maladivă pentru puterea absolută. Au fost concetăţeni de ai mei care au crezut că poate ţi se cuvine, că poate, atunci când o vei avea, vei face din ea instrumentul schimbării în bine al ţării. Se înşelau. Ai folosit puterea doar pentru a revărsa urâţenia dinlăuntru-ţi asupra noastră, a tuturor. Iar ţara e astăzi mai schimonosită ca niciodată. Sărăcită, desfigurată, doar un contur înlăuntrul căruia cei mai mulţi sunt prinşi ca într-o capcană, prizonieri ai unui rău destin. Precum în cel mai întunecat fanariotism, ai folosit demnităţile publice ori resursele statului pentru a-ţi căftăni apropiaţii, pe cei care ţi se închinau cu ipocrită smerenie, într-un detestabil qui pro quo. Astfel au ajuns cele mai multe demnităţi ale statului să fie ocupate de incompetenţi, imbecili şi neamuri proaste, personaje lipsite de orice merit, dar cu prea-plin de obedienţă faţă de tine, despotul. Şi când ţara e rânduită după legea aceasta, nu e de mirare că astăzi am ajuns la această mizerie, promiscuitate şi decădere a instituţiilor. Ţi-ai făcut din minciună un crez politic. Şi unii găsesc asta scuzabil. Peste cei care au îndrăznit să spună altfel decât crezi tu că se cuvine spus ai revărsat diluvii de ură. Ai inventat categorii generice peste care să îţi reverşi ura şi insultele primitive. 322, moguli, tonomate, reprezentau categorii încăpătoare în care mizeria ta să poată fi eficient distribuită. Toţi cei care nu acceptau fanariotul qui pro quo erau detestabili, maculabili, expulzabili. Rar mi-a fost dat să văd atât risipă de resurse (ale statului, ale instituţiilor publice ori ale unor dubioase instituţii private) menită unui singur scop: împroşcatul cu mizerie. Au fost şase ani urâţi. Iar rezultatul lor e reaua stare de azi a ţării. Prea mult şi prea des am vorbit despre toate cele care au fost pentru a le mai repeta acum. Altul e motivul pentru care scriu astăzi. Afirmi, domnule Băsescu, fără să roşeşti, cu o nesimţire prietenă cu iresponsabilitate, că ţara mea e o ţară de mâna a doua. Iar când îndrăzneşti să spui aşa ceva vremea pamfletelor şi a indignărilor din laringe a trecut. O ţară care cere bani cu împrumut, o ţară care nu poate plăti pensiile este o ţară de mâna a doua - spui tu cu o nesimţire care sfidează orice stupoare. Nu ţara a cerut bani cu împrumut, domnule Băsescu, ci tu. Împotriva tuturor acelor voci care se opuneau acestui demers. Nu suntem toţi amnezici şi încă ne amintim cum predicai nevoia acelui credit de la FMI, deşi nu puţini erau cei care strigau că e o cale greşită. Şi i-ai potopit cu insulte. Aşa cum ştii să faci. Ai susţinut acel credit nu pentru că ţara avea nevoie de el, ci pentru că tu, deprins cu logica licuricească, ai încercat să cumperi bunăvoinţa unor stăpâni pe care noi nu-i vedem. Şi ai fost gata să plăteşti acea bunăvoinţă cu sărăcirea, umilirea şi nenorocirea noastră a tuturor. Iar dacă ţara nu poate plăti pensiile este pentru că tu ai adus-o aici. Nu mogulii, nu tonomatele, nu noi. Noi doar trudim, îndurăm şi plătim biruri. Nici nu ar trebui să mai spun lucrurile acestea. Sunt deja ştiute. Şi nu ar trebui să accept logica rudimentară după care funcţionezi, aceea care măsoară demnitatea, înălţimea ori măreţia după grosimea pungii. Doar judecând cu maţul poţi ajunge să spui despre ţara mea că este o ţară de mâna a doua. Iar dacă punga ţării nu e azi îndeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se întâmplă pentru că eu şi cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umple, ci pentru că tu şi cei din jurul tău sunteţi prea hămesiţi, prea nesimţiţi şi prea necinstiţi pentru a şti să o chivernisiIar dacă punga ţării nu e azi îndeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se întâmplă pentru că eu şi cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umpleţi. Dar ţara asta încă are bani să îşi plătească preşedintele şi imbecilii deveniţi miniştri, are bani să îşi plătească nulităţile devenite europarlamentari, are bani să te trimită la reuniuni internaţionale unde să ne umileşti pe toţi respirând dispreţul cu care eşti tratat de ceilalţi, are bani pentru a plăti pentru capriciile neroade ale favoritei tale, are bani pentru a îngrăşa guşile lăudătorilor şi numeroşilor tăi servitori. Are încă bani din care să plătească sinecuri pentru cei care ştiu să îşi manifeste îneajuns de zgomotos şi fără ruşine obedienţa faţă de tine. Are bani să îmbogăţească afacerişti suspecţi, dar cunoscători ai conturilor de partid. Să ierţi, atunci, biata ţara dacă nu mai are îndeajuns pentru a plăti şi pensiile acelea. În aceeaşi zi când eu scriam: Pentru că eu nu accept că România e o ţară de mâna a doua în UE. Nici că eu aş fi un cetăţean de mâna a doua. Dar admit că avem politicieni de mâna a şaişpea. Mai pe seară, preşedintele României spunea că ţara mea este o ţară de mâna a doua. Iar asta nu mai poate fi îngăduit. Pentru aşa ceva nu mai este de ajuns să ne revoltăm pamfletar, să respirăm vocalele indignării la televizor ori să risipim cerneala stupefacţiei în gazete. Atunci când mizeria ta nu mai încape în hârdăul categoriilor generice şi nu se mai revarsă doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, ci asupra ţării înseşi, atunci e vremea să fii trimis definitiv acolo unde îţi e locul. Atunci când, nu are rost să ne mai ascundem după cuvinte, îţi îndemni cetăţenii să îşi părăsească ţara , tu trebuie să pleci, nu ei. E timpul! Asta e tot ce am avut să îţi spun, domnule Băsescu. Aşa cum ţi-am promis, îţi sunt pe mai departe dator cu întreg dispreţul. Şi îţi promit că mă voi achita de această obligaţie. Dar vreau că de acum să te dispreţuiesc ca pe un ticălos oarecare şi nu ca pe preşedintele ţării mele. Du-te! Rândurile care urmează nu îţi mai sunt adresate, deşi te privesc. Vreau să sper că prieteni şi neprieteni din blogosferă mi se vor alătura. Pentru că este o limită care nu trebuie trecută. Şi aşa, prea multă vreme, prea multe am îngăduit. Şi mai vreau să sper că, mai ales, politicieni, cu şi fără blog, vor prelua revolta mea şi îi vor da cuvenită îndreptare. Acelor politicieni le cer, neîntârziat, iniţierea procedurii de suspendare a lui Traian Băsescu. Dincolo de meschinăria calculului politic de conjunctură, dincolo de laşitatea cu care ne-au obişnuit, dincolo de indolenţa pe care le-am tolerat-o. Sau puteţi cu toţii tăcea, prudent, vascularizaţi de precauţia pe care o putem numi şi laşitate. Şi atunci am să-i cer scuze lui Traian Băsescu. Şi am să admit că trăiesc într-o ţară de mâna a doua.