Închiderea minţii României

Închiderea minţii României
26 Mai 2008 Sever Voinescu | 29 comentarii
Rating: 15 voturi

foto(1)
Un cancer perfid şi tăcut consumă, lent, fibra României. Mintea ei se închide încet şi sigur. Viitorul ei european, prosper şi strălucitor va pavoaza o gaură întunecată.

26 Mai 2008
Desen de Devis Grebu


26 Mai 2008
Desen de Devis Grebu
Ministerul liberalului Cristian Adomniţei a decis că abilităţile de înţelegere/comunicare ale elevilor care dau Bacul anul acesta se testează mai bine cu texte din legislaţia europeană, cu Raportul Tismăneanu sau cu declaraţiile insipide ale fostului ambasador UE Jonathan Scheele decât cu texte din Caragiale, Creangă, Nichita Stănescu sau George Călinescu.

E scandalos, fireşte, şi am fost extrem de curios să aud argumentele oficialilor MEC. În esenţă sunt trei. Primul este că examenul de limba şi literatura română trebuie să testeze şi abilităţile de „limbă“, adică de comunicare, cunoştinţele de „literatură“ fiind testate prin întrebări separate.

E stupefiant că, pentru a testa felul în care elevul foloseşte limba, o înţelege şi o practică, nu se aleg textele celor care au creat limba română, scriitorii acestei limbi, ci nişte texte „la modă“, precare stilistic şi limitate intelectual. Publicitate

Al doilea lor argument este că elevii trebuie să deprindă lucruri „folositoare“, adică informaţii şi cunoştinţe de maximă şi imediată utilitate. Futilităţi precum versurile lui Nichita, replicile din Caragiale sau pasajele din Călinescu nu mai au ce căuta în lumea asta, după mintea celor de la MEC. E lumea birocraţiei bruxelleze.

Dacă aceasta ar fi politica MEC şi nu doar o stângace apărare a unei decizii neghioabe, atunci ar trebui eliminate din şcoală chimia (cui foloseşte să ştie câte valenţe are carbonul?), orice matematică de după aritmetica primară, o bună parte din fizică (câţi au nevoie să ştie teoria naturii duale a luminii?). Trei sferturi dintre obiectele de studiu ale oricărei şcoli nu au utilitate imediată şi e normal să fie aşa, căci ele au o utilitate de alt gen. Şcoala nu dă soluţii, ci dezvoltă abilităţi şi deschide orizonturi. Retorica „utilităţii“ obiectelor de studiu o practicau, pe vremea mea, corigenţii.

Profesorii de azi par să gândească aidoma corigenţilor generaţiei mele şi asta, sincer, mă înspăimântă. Al treilea argument spune aşa: „De ce să tocească bietul elev comentarii scrise de alţii?“ şi, mai departe, „de ce să expunem eşecului la Bac un elev care e surprins de întrebarea rău intenţionată a unui profesor privitoare la numărul de sertare ale dulapului Otiliei?“. Aşadar, pentru că profesorii noştri nu pot antrena altfel elevii decât după comentariile altora şi pentru că nu-şi pot reprima subiectivităţile idiosincrasice, mai bine înlăturăm marii clasici de la examenul de limba şi literatura română.

Am fi superficiali dacă am blama numai incompetenţa - altfel evidentă - a ministrului Adomniţei. Problema e mai profundă decât culoarea politică a guvernării: asistăm la o criză sistemică a educaţiei româneşti. Preşedintele Băsescu a intuit ceva, dar pactul propus de el şi semnat de mai toată suflarea politică ratează adevărata miză. Problema reală nu o constituie greutatea ghiozdanului elevului şi nici orarul. Problema este moartea lentă a educaţiei umaniste în sistemul nostru şcolar: literatură tot mai puţină, prea puţină muzică, arte deloc, o spoială de filozofie, istorie la nivel tabloid, limbi clasice complet eliminate. Adaug şi asediul „progresiştilor“ împotriva religiei.

De ce România arată tot mai urât pe măsură ce se modernizează? De ce Gigi Becali îi fascinează pe tineri? De ce morala publică e vraişte? De ce limba se vorbeşte accidentat? De ce absurdul a devenit normă logică? Priviţi programa liceelor noastre şi, mai ales, observaţi câtă atenţie se acordă educaţiei umaniste a elevilor. Ne aşteaptă vremuri dezolante...

dimineata crincena

forumul profesorilor

il iubesc, sunt fericita ca exista ca am prieteni virtuali care ma sprijina cind e nevoie ca pot gasi acolo o supapa ca sa ma descarc.

Javra

Mai mare javra ca I...... si om de nimic nu exista.
ar fi trebuit sa-i fac raport sa nu fi fost primita in examen ca nu avea articole, nu avea nimic ca sa merite sa intre, marea profa in fata vezi doamne ce isi iubeste elevii, in spate - prostii mei, dobitoci. Numai sa faca rau stie....
Javra care moare de grija altuia , mare desteapta, ....numai talente si fatarnicie, macar de ar avea inteligenta, dar nu...

Romanul....

Sentimentul romanesc al isteriei ( text de Mircea Cartarescu)
>
>
>
>N-am crezut niciodata in specificul national, in "sentimental romanesc al
>fiintei", in tot ceea ce filozofii culturii si psihologii maselor ne-au
>atribuit ca sa ne distinga de alte popoare.
>
>Nu cred ca suntem mai ospitalieri decat altii, mai harnici sau mai hoti.
>Nu-mi pare nici bine, nici rau ca sunt roman. Uneori regret ca nu m-am
>nascut elvetian, dar imediat imi aduc aminte ca as fi putut sa ma nasc
>ugandez. Suntem si noi, romanii, undeva "la mijloc de rau si bun", cum
>scria Ion Barbu, un neam sub soare, nici prea-prea, nici foarte-foarte.
>
>Daca n-am luat nici un premiu Nobel, in schimb am inventat stiloul. Daca
>zidul ni s-a prabusit peste noapte, ne-am apucat, cuminti, a doua zi sa-l
>ridicam la loc, si tot e ceva. Am fi putut, in definitiv, sa-l lasam in
>plata Domnului de zid si sa ne caram cu totii in alta parte...
>
>>Cu toate astea, exista ceva specific romanesc, ceva atat de adanc in firea
>noastra, a celor care traim azi pe acest plai de dor, incat m-as hazarda sa
>spun ca este insasi esenta "romanismului" in acest moment istoric. Este
>cercul vicios al isteriei provocate de stres si al stresului provocat de
>isterie.
>
>>Dati-mi voie sa fiu, in continuare, mai explicit. Daca traiesti numai in
>Romania, e posibil sa nu-ti dai seama ca e ceva in neregula cu lumea din
>jur. Ai culoarea mediului si te misti o data cu el.Esti una cu toti
>ceilalti.
>
>>Dar daca te intorci, dupa o vreme indelungata, in tara e cu neputinta sa nu
>fii izbit de cat de anormala e umanitatea de aici. De cat de chinuiti sunt
>oamenii si de cat de rai devin din cauza asta. Nu se poate sa nu fii uluit
>de faptul, de pilda, ca una dintre cele mai raspandite strategii de
>supravietuire e mitocania agresiva. In orice tara civilizata oamenii
>incearca sa-si menajeze nervii cat se poate de mult. Sunt prevenitori unii
>fata de altii in forme duse aproape pana la caricatura. Si-au dezvoltat
>zambete sociale si ritualuri de contact care sa elimine, practic,
>posibilitatea oricaror conflicte. Cand cineva te contrazice, ii zambesti si
>spui: "We agree to disagree" ("am cazut de acord ca nu suntem de acord").
>Cand cineva te calca pe picior, te grabesti sa-ti ceri tu scuze. O
>ipocrizie blanda si surazatoare te intampina peste tot, ca un balsam care
>alina toate ranile si satisface toate susceptibilitatile. Aceasta ipocrizie
>poarta numele de politete si e esentiala pentru fluidizarea substantei
>sociale. Romanul nu este asa pentru ca nu poate fi, obiectiv, asa. Pentru
>ca la noi, daca esti bun, esti calcat in picioare. Sa ne imaginam o tanara
>care devine vanzatoare. Isi iubeste meseria si isi propune sa fie cat mai
>draguta si mai serviabila cu clientii. Zambetul profesional, acel zambet
>care vinde marfa, i se va sterge insa curand de pe fata dupa ce vreo
>cinci-sase insi ii vor tranti cate-o badaranie sau vor incepe sa urle la ea
>ca nebunii, chiar din prima zi de lucru. Sunt toate sansele ca dupa o luna
>de zile zambetul sa-i dispara complet, iar dupa un an sa avem vanzatoarea
>noastra standard, acra si scarbita, care te repede de nu te vezi.
>Aici as pune in loc de vinzatoare-profesoara-( nota personala Mircioaga)
>Badaranii de care-am vorbit nu sunt nici ei badarani din nastere. Si ei
>sunt bieti oameni la care s-a urlat si care-au fost umiliti de cand se
>stiu. Au devenit scarbosi pentru ca au simtit pe pielea lor ca nu tine sa
>fii dragut cu ceilalti. Pentru ca, la toate ghiseele, au rezolvat numai
>urland. Pentru ca doar fiind mitocani au avansat social, calcand peste cei
>blanzi. In armata, soldatii sunt extrem de chinuiti "in perioada" de
>sergentii lor. Cand ajung ei insisi sergenti, ii chinuiesc pe noii recruti
>si mai abitir. Si tot asa, in toate straturile sociale si la toate
>nivelurile, romanii isi sunt propriii calai si propriile victime intr-o
>societate profound alienata psihic, o societate isterica. Cred ca asta ne
>distinge, ca romani, in lume, la ora actuala: tensiunea continua la nivelul
>vietii cotidiene. Starea continua de explozie, care ne provoaca ulcere si
>atacuri cerebrale.
>
>Conflictul generalizat al fiecaruia cu fiecare. Nu vreau sa spun prin asta
>casuntem fundamental rai. Fireste, ne-au impins spre asta saracia si lipsa
>de orizont, carentele de educatie, perplexitatea maselor taranesti
>dezradacinate si aduse in ghetourile marilor orase. Pot fi si alte
>explicatii obiective. Dar e inca ceva, mai subtil, mai intunecat in tot acest

chimism social. Inraiti de lumea in mijlocul careia >traim, cu timpul incepe

sa ne placa sa fim rai. Sadismul nostru rabufneste
>atunci in insulta si obscenitate. Incepem sa ne mandrim cu grobianismul
>nostru si, exhibitionisti ai moralei, ne dezbracam voluptuos de caracter in
>aplauzele excitate ale publicului. Curand, devenim la fel de cinici, la fel
>de incapabili de a distinge binele de rau ca tarfele, securistii si noii
>imbogatiti. Ascensiunea (sau doar supravietuirea) noastra sociala e marele
>premiu castigat cu pretul mitocaniei noastre. Iar cercul acestei nevroze
>nationale nu ar putea fi spart decat printr-o lunga terapie care, ca orice
>demers psihanalitic, ar fi lunga, scumpa si cu un rezultat incert. Nu cred
>ca ne-o putem permite deocamdata.



si asta ne defineste din pacate...................

Primavara 2008

cosmar

ma enerveaza ca am avut un cosmar oribil si ca cineva tinea cu tot dinadinsul sa ma omoare. Stiu si cine incearca aceste atacuri energetice ca am recunoscut chipul si ca nu gasesc inca cale sa le intorc inapoi. Pina acum rezistam ok, la ele si reuseam sa le redirectinez dar acum sunt mai puternice. Trebuie sa gasesc o modalitate sa scap. Pacat ca nu-i pot omori eu pe cei ce fac asta, pentru ca as face-o cu tot dragul...
Si nu sunt nebuna, stiu clar despre ce vorbesc.